SAFE în România: între accelerarea înzestrării și testul legalității achizițiilor

Publicat pe iunie 3, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Ieri guvernul demis Bolojan a dat publicității un comunicat de presă privind stadiul implementării programului SAFE.

Acest program pune la dispoziția României 16,68 miliarde euro, iar comunicarea oficială a Guvernului arată că o parte importantă din această sumă a fost deja direcționată către contracte de infrastructură duală, echipamente militare și capacități cu utilizare duală. Din informațiile publice prezentate, nu rezultă o încălcare evidentă a legislației achizițiilor publice, dar rezultă clar existența unor contracte cu risc juridic mai mare, în special acolo unde vorbim despre achiziții singulare, furnizori unici și condiții industriale foarte specifice.

Miza reală a programului

Potrivit comunicatului, România folosește 4,2 miliarde euro pentru infrastructură duală, respectiv pentru capetele de autostradă A7 și A8, iar restul de 12,48 miliarde euro este alocat în principal achizițiilor de echipamente militare și dual-use. Această distribuție arată că SAFE nu este prezentat doar ca un instrument de înzestrare militară, ci și ca un mecanism de dezvoltare a infrastructurii și industriei locale, ceea ce schimbă semnificativ miza juridică și economică a programului.

În comunicat apare constant ideea localizării producției în România, fie integral, fie parțial, pentru vehicule blindate, nave, muniție, drone, radare, echipamente cibernetice sau servicii de mentenanță. Din punct de vedere politic și strategic, această abordare este ușor de apărat; din punct de vedere juridic, ea trebuie însă susținută prin justificări stricte, pentru că o condiție de localizare poate deveni problematică dacă restrânge competiția mai mult decât este necesar.

Contractele care par mai bine protejate juridic

Cele mai solide par achizițiile realizate în cooperare cu alte state sau prin mecanisme comune. Comunicarea oficială include aici sistemele MANPAD MISTRAL, achiziția planificată a elicopterelor H225M și a radarelor Gap Filler în cooperare cu Franța, dar și sisteme ce urmează să fie contractate prin agenții internaționale sau programe europene de achiziții comune, precum NSPA, NCIA sau European Sky Shield Initiative.

În astfel de cazuri, riscul juridic este mai mic deoarece procedura nu mai depinde exclusiv de o decizie națională izolată, ci se sprijină pe un cadru de cooperare deja acceptat la nivel european sau aliat. Asta nu înseamnă că aceste contracte devin automat intangibile, dar înseamnă că au, de regulă, o apărare procedurală mai puternică decât achizițiile pur naționale, mai ales atunci când includ și acorduri de transfer de tehnologie sau producție locală.

Zona sensibilă: achizițiile singulare mari

Acolo unde apar cele mai multe întrebări este zona contractelor mari, semnate înainte de 30 mai 2026 ca achiziții singulare. Aici intră, potrivit textului, contractul pentru 298 de mașini de luptă ale infanteriei cu Rheinmetall Automecanica, contractul pentru patru nave cu NVL, contractele pentru sisteme antiaeriene și muniție de 35 mm cu entități din grupul Rheinmetall, precum și mai multe contracte dual-use din zona aviatică, cibernetică și de comunicații.

Din perspectiva legalității, simplul fapt că un contract este strategic nu este suficient. Pentru fiecare dintre aceste achiziții trebuie să existe o justificare clară privind procedura folosită, motivele pentru care concurența a fost limitată, felul în care au fost stabilite specificațiile tehnice și modul în care a fost verificat prețul în raport cu piața. Dacă aceste elemente există în dosarele de atribuire, contractele pot fi apărate; dacă lipsesc, tocmai aceste achiziții mari devin cele mai expuse criticilor.

De ce localizarea producției este și atu, și risc

Unul dintre cele mai vizibile elemente din comunicat este accentul pus pe producția în România. La vehiculele de luptă, la muniția AHEAD, la nave, la drone, la radare sau la anumite echipamente cibernetice, autoritățile descriu localizarea producției ori a integrării industriale drept un obiectiv central al planului SAFE.

Această opțiune poate fi justificată prin securitatea aprovizionării, autonomia industrială și interesul strategic național. În același timp, tocmai aici apare linia fină dintre o condiție legitimă și o restricție excesivă: dacă localizarea este folosită fără o fundamentare solidă, ea poate fi interpretată ca un filtru care reduce artificial numărul competitorilor și vulnerabilizează procedura.

Contractele digitale și cibernetice merită o atenție specială

În lista prezentată apar și contracte care nu țin de înzestrarea clasică, dar care au o încărcătură juridică aparte: centre de date mobile și centre de operațiuni de securitate cibernetică atribuite Logic Computer, o platformă integrată de tip LLM pentru securitate cibernetică atribuită Digi România, platforme de comunicații atribuite unei asocieri de companii românești și un laborator mobil TEMPEST atribuit Bluespace Technology.

Aceste proiecte sunt sensibile deoarece în zona digitală și cyber specificațiile tehnice pot fi formulate atât de îngust încât competiția reală devine greu de verificat din exterior. Cu alte cuvinte, aici problema nu este neapărat lipsa relevanței strategice, ci dificultatea de a demonstra ulterior că procedura a rămas deschisă, proporțională și nediscriminatorie.

Ce spun contractele nesemnate

Interesant este că tocmai contractele nesemnate nu indică automat o problemă de legalitate. Comunicarea guvernamentală spune explicit că programul pentru 139 de transportoare blindate Piranha 5 și cel pentru 1.115 platforme auto multifuncționale nu au fost încheiate pentru că furnizorii au cerut sume semnificativ mai mari decât cele acceptate de autoritățile române, iar programul privind armamentul individual și muniția aferentă a rămas blocat în proceduri tehnice nefinalizate.

Aceste situații pot fi citite și într-o cheie pozitivă: statul nu a semnat contracte în condiții pe care le-a considerat nefavorabile sau insuficient pregătite. Din punct de vedere juridic, o achiziție nereușită nu este sinonimă cu o achiziție ilegală; uneori, dimpotrivă, ea arată că autoritatea a preferat să oprească procesul în loc să împingă înainte o atribuire vulnerabilă.

Ce se poate spune, realist, despre legalitatea contractelor de achiziție în cadrul programului SAFE

Pe baza comunicatului, nu se poate afirma că România a încălcat flagrant legislația achizițiilor publice în implementarea SAFE. Se poate spune însă că tabloul este inegal: contractele în cooperare internațională par mai bine protejate, în timp ce achizițiile singulare mari, mai ales cele cu producție localizată și furnizori puțini, sunt cele care ar trebui examinate cel mai atent de juriști, auditori și eventuale organisme de control.

Adevărata probă de legalitate nu stă în comunicatul politic, ci în documentele de atribuire: note justificative, caiete de sarcini, rapoarte de evaluare, fundamentarea prețului, justificarea derogărilor și argumentele pentru condițiile de localizare industrială. Fără aceste documente, orice concluzie rămâne doar preliminară; cu ele, se poate vedea dacă SAFE este doar o accelerare strategică a achizițiilor sau și un model corect juridic.

Publicat în apărare, Bugetul public, guvern, SAFE, Uncategorized | Lasă un comentariu

Proiectul Kushner în Albania: Investiție strategică sau amenințare la adresa patrimoniului natural? (I)

Publicat pe iunie 3, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Transformarea litoralului sudic al Albaniei într-o destinație de lux a devenit, în 2026, unul dintre cele mai tensionate subiecte din Balcani. Proiectul coordonat de Jared Kushner prin firma sa de investiții, Affinity Partners, promite o investiție estimată la peste 1,4 miliarde de euro – unele surse vorbind chiar despre 4 miliarde. Dar, dincolo de cifre, inițiativa a declanșat un conflict deschis între guvern, activiști, comunități locale și instituții europene.

1. Ce presupune proiectul?

Insula Sazan – de la bază militară la resort Aman

Insula Sazan, o fostă bază militară comunistă situată strategic la intrarea în Golful Vlorë, este piesa centrală a planului.

  • Viziunea investitorilor: un „oraș nou”, cu mii de camere, vile private și facilități ultra-luxoase sub brandul Aman.
  • Controversa majoră: declarația Ivankăi Trump, care a numit insula o „descoperire privată”, a inflamat opinia publică. Pentru albanezi, Sazan este un simbol istoric și un patrimoniu național, nu un teritoriu de privatizat.

Peninsula Zvërnec – dezvoltare masivă în mijlocul unei zone protejate

A doua locație vizată este peninsula Zvërnec, parte a Zonei Protejate Vjosa-Narta, una dintre cele mai importante rezervații naturale din Albania.

  • Planul: construirea a aproximativ 10.000 de unități de cazare, vile și infrastructură turistică.
  • Biodiversitate în pericol: laguna găzduiește păsări migratoare rare (inclusiv flamingi), foci, țestoase marine și ecosisteme fragile.
  • Modificări legislative controversate: în 2024, guvernul a adoptat Legea 21/2024, care permite construirea de resorturi de 5 stele în arii protejate – o decizie criticată dur de Uniunea Europeană.

2. Situația actuală (Iunie 2026): proteste, anchete și tensiuni sociale

Investigația SPAK

Parchetul Special Anticorupție din Albania investighează modul în care au fost modificate legile în 2024 și legalitatea transferurilor de terenuri către investitori. Suspiciunile vizează posibile abuzuri de putere și favorizarea unor interese private.

Protestele din Tirana

În 2-3 iunie 2026, capitala a fost scena unor manifestații masive. Sloganurile au fost clare:

  • „Albania nu este de vânzare”
  • „Ivanka, go home”

Mii de oameni au cerut demisia premierului Edi Rama, acuzându-l că sacrifică patrimoniul natural pentru interese economice externe.

Tensiuni la Zvërnec

Pe teren, situația este și mai tensionată. Dezvoltatorii au ridicat garduri de sârmă ghimpată pentru a bloca accesul localnicilor la plajă. Acest lucru a dus la ciocniri între activiști și agenți de securitate privați.

3. Poziția guvernului albanez

Premierul Edi Rama susține ferm proiectul, afirmând că Albania are șansa de a deveni o destinație turistică de top în Mediterană. Mesajul său este categoric:

„Nu există nicio șansă ca investiția să se oprească atât timp cât sunt în funcție.”

Această poziție a amplificat tensiunile interne și a atras critici internaționale. Despre aceste critici voi vorbi într-un articol următor.

4. Impact asupra procesului de aderare la UE

Bruxelles-ul urmărește îndeaproape situația. Oficialii europeni și-au exprimat îngrijorarea cu privire la:

  • respectarea legislației de mediu,
  • protejarea zonelor naturale,
  • transparența procesului decizional,
  • independența instituțiilor statului de drept.

Proiectul Kushner riscă să devină un obstacol major în negocierile de aderare ale Albaniei.

5. Dimensiunea ecologică – un patrimoniu unic în pericol

Un videoclip recent, Environmentalists concerned over Kushner’s resort plans, prezintă imagini din zonele vizate și explică de ce ecologiștii avertizează că dezvoltarea masivă ar putea distruge definitiv biodiversitatea lagunei Vjosa-Narta.

Pentru mulți specialiști, miza nu este doar locală, ci globală: pierderea unui ecosistem rar, aflat pe rutele de migrație ale unor specii protejate la nivel internațional.

6. Analiză juridică

Aspecte legale privind protecția mediului și patrimoniului natural

Legea 21/2024, care permite construirea resorturilor de lux în zone protejate, ridică semne de întrebare serioase privind conformitatea cu legislația națională și europeană de mediu. Directiva Habitate și Directiva Păsări ale Uniunii Europene impun standarde stricte pentru conservarea biodiversității și protejarea speciilor pe cale de dispariție, iar orice derogare trebuie să fie justificată prin studii de impact riguroase și consultări publice transparente.

Posibile încălcări ale principiilor statului de drept

Investigația SPAK indică suspiciuni privind modificarea legilor în favoarea investitorilor, ceea ce ar putea constitui abuz de putere și încălcarea principiului separației puterilor în stat. Transferurile de terenuri către entități private fără transparență și consultare adecvată pot fi contestate în instanță.

Drepturile comunităților locale și accesul la resurse

Blocarea accesului localnicilor la plajă prin garduri de sârmă ghimpată poate încălca drepturi fundamentale recunoscute prin Constituția Albaniei și tratatele internaționale privind drepturile omului, inclusiv dreptul la un mediu sănătos și accesul liber la resurse naturale.

Impactul asupra procesului de aderare la Uniunea Europeană

Nerespectarea normelor europene de mediu și a principiilor statului de drept poate afecta negativ evaluările Comisiei Europene și poate întârzia sau bloca procesul de aderare al Albaniei. Uniunea Europeană pune un accent deosebit pe respectarea acestor criterii în cadrul mecanismului de aderare.

Concluzie

Din perspectivă juridică, Proiectul Kushner în Albania ridică probleme complexe care implică echilibrul între dezvoltare economică și protecția mediului, respectarea statului de drept și drepturile comunităților locale. Este esențial ca toate aceste aspecte să fie analizate cu rigurozitate și transparență pentru a asigura un proces echitabil și durabil, în concordanță cu angajamentele internaționale ale Albaniei.

Publicat în Albania, drepturi fundamentale, guvern, Tirana, Uncategorized | Lasă un comentariu

O sfidare a votului românilor: premier dintr-un partid neparlamentar

Publicat pe mai 26, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Desemnarea consilierului onorific Eugen Tomac, în calitate de candidat pentru funcția de prim-ministru, ar reprezenta o încălcare gravă a Constituției României și o nesocotire a suveranității poporului român.

Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția României: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român”.

Tocmai de aceea desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru nu poate avea loc decât după consultarea partidului care are majoritate absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

Această modalitate de desemnare este prevăzută expres în art. 103 alin. (1) din Constituția României.

Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în mai multe decizii, ex. Decizia nr. 98/2008, asupra necesității respectării principiului loialității constituționale și colaborării instituționale loiale. Principiul loialității constituționale obligă autoritățile publice, inclusiv Președintele României, să nu se limiteze la respectarea „literei” legii, ci să acționeze în spiritul respectului reciproc și al bunei credințe.

Președintele României ne-a informat, în declarația de presă din 18 mai 2026, după prima rundă de consultări cu partidele și formațiunile parlamentare, că va „continua seria de consultări până când se va cristaliza o variantă de majoritate solidă, pro-occidentală”.

Până astăzi, 26 mai 2026, după ce au trecut deja două săptămâni, Președintele României încă nu a organizat altă rundă de consultări.

Cu toate acestea, în toată presa a apărut informația că Nicușor Dan exercită presiuni asupra partidelor „pro-occidentale” pentru acceptarea desemnării lui Eugen Tomac, care este președintele unui partid politic neparlamentar, Partidul Mișcarea Populară (PMP).

România a organizat alegeri parlamentare în 2024, pentru care s-au cheltuit aproximativ 600 milioane de lei de la bugetul de stat, alegeri care au avut ca finalitate o anume configurație parlamentară. Iar acum aflăm că Președintele României sfidează votul românilor și intenționează să impună președintele unui partid politic neparlamentar ca și candidat de prim-ministru.

Este surprinzător că partidele așa-zid pro-occidentale iau în calcul această ipoteză, ba chiar o pun în discuția structurilor de partid, ceea ce înseamnă că este foarte posibil să aflăm zilele următoare că președinții: PSD, PNL, USR și UDMR au convenit ca Președintele României să desemneze un candidat de premier care să nu facă parte din niciun partid parlamentar.

Această propunere de candidat poate fi doar o pură intoxicare de presă, menită să deturneze atenția de la contractul de lobby, despre care am aflat ieri că s-a încheiat cu acordul acelorași partide „prooccidentale”, dar și de la proiectul de lege privind salarizarea bugetarilor, asupra căruia de asemenea a existat acord expres al acelorași partide.

În concluzie, scenariul desemnării lui Eugen Tomac, drept candidat pentru funcția de prim‑ministru, nu este doar o abatere de la litera și spiritul Constituției, ci și un semnal îngrijorător privind modul în care unele instituții și partide politice înțeleg să se raporteze la voința populară și la principiile fundamentale ale statului de drept. O astfel de decizie ar vulnerabiliza arhitectura constituțională, ar relativiza rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român și ar crea un precedent periculos, în care negocierile informale și presiunile politice ajung să prevaleze asupra procedurilor constituționale clare.

Într‑un moment în care România are nevoie de stabilitate, transparență și respect pentru regulile democratice, orice tentativă de a forța limitele Constituției sub pretextul unei „majorități pro‑occidentale” riscă să submineze chiar valorile occidentale pe care pretinde că le apără. Responsabilitatea revine atât Președintelui României, cât și partidelor parlamentare, care trebuie să demonstreze că loialitatea constituțională nu este un concept abstract, ci o obligație concretă față de cetățeni și față de ordinea constituțională.

Românii au votat în 2024 un Parlament, nu un experiment politic. Iar respectarea rezultatului alegerilor nu este negociabilă. Într‑un stat democratic, legitimitatea nu se improvizează, nu se importă și nu se fabrică în laboratoare politice. Ea se câștigă exclusiv prin votul cetățenilor și prin respectarea strictă a Constituției.

Publicat în Curtea Constituțională, guvern, Partide politice, Presedintele României, Uncategorized | Lasă un comentariu

3,49 milioane de dolari pentru influență la Washington: investiție strategică sau exercițiu de imagine?

Publicat pe mai 25, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Administrația prezidențială ne-a anunțat astăzi, 25 mai 2025, că a semnat un contract de consultanță strategică și asistență pe lângă Guvernul și Congresul SUA, adică un contract de lobby, întemeiat pe un acord politic asumat explicit de liderii „partidelor și formațiunilor politice parlamentare pro-occidentale”.

Din comunicatul de presă înțelegem că președinții PSD, PNL, USR, UDMR, dar și liderul grupului parlamentar ale minorităților naționale, au agreat un acord politic prin care i-au permis Președintelui României să semneze acest contract de lobby. Așadar, al doilea acord important al liderilor partidelor pro-occidentale, deși la nivel declarativ, după moțiunea de cenzură, partidele din fosta coaliție de guvernare nu mai vor să colaboreze.

Contractul a fost semnat cu ramura din SUA a unei firme globale de avocatură, Eversheds Sutherland (US) LLP. Spre deosebire de o firmă de avocatură clasică, ramura americană (US LLP) are o divizie foarte puternică de lobby și afaceri publice la Washington DC. Practic, această firmă angajează foști oficiali guvernamentali și experți în politici publice care au acces la decidenții din Congresul și Guvernul SUA.

Comunicatul ne asigură că este o practică uzuală în relația cu SUA, fiind utilizată și de alte state aliate pentru facilitarea dialogului instituțional și pentru susținerea unor obiective de interes național în raport cu Administrația și Congresul SUA.

Pentru acest contract de lobby, Administrația Prezidențială va plăti din bugetul public, cel puțin 3.490.000 dolari, în primele 6 luni, dar cel mai probabil, dacă nu se vor obține toate rezultatele dorite, contractul va fi prelungit.

Ce speră să obțină Președintele Nicușor Dan de la firma de lobby? Tot din comunicat aflăm că obiectivul acestui contract este „apărarea și promovarea intereselor strategice ale României, consolidarea Parteneriatului cu Statele Unite și creșterea capacității statului român de a apăra eficient interesele cetățenilor noștri într-un context internațional impredictibil”.

Mai exact, consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA ar putea presupune:

  1. Accelerarea procesului de achiziții militare (avioane F-35 și sisteme Patriot) și obținerea unui statut prioritar pentru România în strategiile de securitate de la Marea Neagră;
  2. Reincluderea României în programul Visa Waiver;
  3. Atragerea capitalului american pentru proiectele de energie nucleară (SMR-Reactoare Modulare Mici de la Doicești) și exploatările de gaze din Marea neagră;
  4. Influențarea proiectelor de lege din Congresul SUA care pot afecta direct interesele economice sau de securitate ale României.

De asemenea, contractul probabil prevede facilitarea unor întâlniri la nivel înalt între oficiali români și personaje politice cheie ale SUA, poate chiar o întâlnire oficială a Președintelui Nicușor Dan cu Președintele Donald Trump.

Posibil că firma de lobby va elabora materiale de informare pentru decidenții americani, dar și strategii de promovare a imaginii României în presa de referință din SUA, pentru a susține narativul politic românesc.

În cele din urmă, rămâne de văzut dacă această investiție substanțială în servicii de lobby va produce efectele promise și dacă România va reuși să transforme acest demers într-un avantaj strategic real. Contractul semnat de Președintele Nicușor Dan, cu acordul liderilor partidelor parlamentare pro-occidentale, marchează o schimbare de paradigmă în modul în care statul român încearcă să își proiecteze interesele la Washington.

Dar, dincolo de justificările oficiale, întrebarea esențială rămâne: va reuși această strategie să consolideze poziția României într-un context geopolitic tot mai volatil sau va deveni doar încă un exercițiu costisitor de imagine? Răspunsul îl vom afla în lunile următoare, pe măsură ce rezultatele concrete — sau lipsa lor — vor începe să se vadă în relația bilaterală cu Statele Unite și în capacitatea statului român de a-și proteja și promova interesele naționale.

Publicat în Politica Externa, Presedintele României, Uncategorized, Washington | Lasă un comentariu

Bani publici către un ONG media: ce ascunde sponsorizarea recunoscută de Dragoș Pătraru

Publicat pe mai 23, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Dragoș Pătraru, în podcastul Starea Nației din 21 mai 2026, a recunoscut că a primit cel puțin o sponsorizare de la Serviciul Român de Informații pentru Asociația „Starea Nației”, prezentând chiar dovada unui transfer bancar, în valoare de 4.865,49 lei. Transfer din contul SRI în contul Asociației și evidențiat în cadrul aplicației mobile a BCR, denumită George.

Trebuie să clarificăm un lucru. suma pe care SRI a transferat-o nu are nicio legătură cu cei 3,5 % din impozitul angajaților, care pot fi redirecționați către organizațiile nonprofit. De ce? Pentru că, în redirecționarea celor 3,5 % , angajatorul nu are nicio atribuție. Banii sunt virați de către ANAF organizației trecute de angajat pe formularul ANAF 230.

Circuitul fondurilor este următorul: angajatorul reține impozitul pe venit (10%) în fiecare lună și îl trimite la bugetul de stat; tu depui formularul 230 la ANAF, prin care spui statului că, din cei 10 % pe care i-a încasat de la tine, vrei ca o mică parte (3,5 %) să nu rămână la buget, ci să meargă la un ONG; inspectorii ANAF verifică dacă formularul este valid și dacă ONG-ul este înscris în Registrul special; Trezoreria Statului (prin ANAF) este cea care virează suma cumulată către contul IBAN al ONG-ului ales de tine.

Prin urmare, am lămurit că nu este vorba de sumele redirecționate din impozitul pe venit, de către angajați ai Serviciului Român de Informații.

Revenind la afirmațiile lui Dragoș Pătraru, el ne spune că a primit sponsorizare de la Serviciul Român de Informații, dar că suma ar proveni de la angajați, iar Serviciul Român de Informații doar ar fi colectat banii și i-ar fi transferat Asociației.

Această explicație poate fi crezută doar de cineva care nu cunoaște absolut nimic despre cum funcționează contabilitatea unei instituții. Niciun angajator nu face chetă din banii angajaților, pe care să-i înregistreze în conturile proprii ale instituției, apoi să-i transfere în contul unei organizații nonprofit. O asemenea operațiune ar fi ilegală.

Dovada că Dragoș Pătraru dezinformează grav rezultă din chiar dovada transferului bancar din contul SRI în contul Asociației „Starea Nației”, în care, la referințele plății, scrie negru pe alb; „sponsorizare 3% pentru entități nonprofit”.

Însă, art. 3 alin. 1 din Legea 32/1994 privind sponsorizarea interzice expres activitățile de sponsorizare sau de mecenat din surse obținute de la buget. De ce această interdicție? Pentru că instituțiile publice gestionează bani publici, proveniți din taxe și impozite. Acești bani sunt alocați prin bugete stricte și pot fi cheltuiți doar pentru destinațiile prevăzute de lege. Bugetul alocat nu poate fi transferat discreționar către alte entități, sub formă de sponsorizare.

În concluzie, Dragoș Pătraru a recunoscut că a primit sponsorizare de la Serviciul Român de Informații. Ceea ce era doar o bănuială, trecută chiar la capitolul „Conspirații”, acum a fost confirmată.

Dacă Serviciul Român de Informații sponsorizează organizații nonprofit cu activitate în mass-media, clasică sau online, organizații care fac politică pe față, atunci putem concluziona nu numai că a încălcat legea privind sponsorizarea, dar a încălcat chiar Legea de organizare și funcționare a Serviciului Român de Informații nr. 14/1992, care îi interzice să întreprindă vreo acțiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice (art. 36 alin. 2).

Față de această recunoaștere a lui Dragoș Pătraru, cred că se impune de urgență să se autosesizeze Comisia parlamentară comună de control al activității SRI. care să verifice câte sponsorizări ilegale a făcut această instituție, cine au fost beneficiarii și care a fost scopul urmărit al acestor sponsorizări.

Publicat în Bugetul public, Comisia parlamentară comună, ONG media, Serviciu Român de Informații | Lasă un comentariu

Podcast Episode: Constituție, Președinție Și Apărare

Publicat pe mai 23, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Pip: Bine ați revenit la Axinte10's Blog, unde Constituția României este citită cu atenție — chiar dacă la Cotroceni pare să fie mai mult decor.

Mara: Episodul de astăzi acoperă două teritorii: controverse constituționale în jurul formării noului guvern și un acord de cooperare în apărare semnat cu Ucraina, analizate de judecător Lacrămioara Axinte. Să începem cu ce se întâmplă la Cotroceni.

Controverse constituționale la Cotroceni

Pip: Întrebarea centrală a acestui segment este simplă și directă: există vreun temei constituțional pentru ceea ce face Președintele Nicușor Dan în procesul de formare a guvernului, sau improvizează pe lângă textul legii fundamentale?

Mara: Postarea "Unde scrie în Constituție despre consultări informale, domnule Președinte?" pune exact această întrebare, citând articolul 103 alineatul 1: "Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament."

Pip: Cu alte cuvinte, textul nu lasă loc de interpretare creativă. Constituția spune: consultați partidele parlamentare, toate, apoi desemnați un candidat. Nu scrie nimic despre consultări informale cu prieteni de liceu sau cu cercuri selectate după eticheta "pro-occidental".

Mara: Exact această distincție este subliniată. Textul constituțional nu prevede că Președintele inițiază, impune sau patronează negocieri între partide, și nici că poate eticheta partidele parlamentare pentru a le exclude de la guvernare. Voința celor 281 de parlamentari care au votat moțiunea de cenzură reprezintă, constituțional vorbind, voința majorității cetățenilor.

Pip: Și totuși, la aproape două săptămâni de la demiterea guvernului, nu s-a desemnat niciun candidat.

Mara: Postarea "Cotroceniul sfidează Constituția: un Președinte care guvernează fără mandat și un Parlament care asistă tăcut" documentează ce s-a întâmplat în continuare. Administrația prezidențială a anunțat un acord politic major între PSD, PNL, USR și UDMR privind noua lege a salarizării în sectorul bugetar — mediat de Președinte.

Mara: Problema juridică este clară: guvernul demis poate îndeplini doar acte necesare administrării treburilor publice. Codul administrativ, la articolul 37 alineatul 3 din OUG 57/2019, interzice explicit promovarea de politici noi și inițierea de proiecte de lege.

Pip: Deci un acord politic major, cu angajamente legislative concrete, coordonat de la Cotroceni, cu un guvern demis la Palatul Victoria — nu e tocmai administrarea curentă a treburilor publice.

Mara: Concluzia formulată este că Președintele a preluat de facto funcția de prim-ministru, inventând reguli noi de funcționare a executivului, dincolo de Constituție. Parlamentul, între timp, asistă tăcut.

Pip: Cooperarea în apărare ridică întrebări similare despre ce anume a semnat Președintele și în ce condiții.

Cooperare româno-ucraineană în apărare

Mara: Declarația Comună de Intenție privind coproducția de echipamente de apărare, semnată de președinții României și Ucrainei pe 12 martie, este analizată în detaliu — inclusiv o observație procedurală: documentele au fost publicate pe site-ul administrației prezidențiale doar în limba engleză, deși limba oficială a României este româna.

Pip: Documentul prevede că "partea ucraineană va permite partajarea tehnologiilor respective, a proprietății intelectuale protejate reciproc și datelor necesare pentru înființarea de instalații de producție de apărare pentru sisteme și capabilități de apărare în România."

Mara: Ce înseamnă asta în practică: producție de drone și alte sisteme de apărare pe teritoriul României, finanțată inclusiv prin inițiativa SAFI a UE cu până la 200 de milioane de euro. Documentul precizează însă că nu constituie un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic — orice angajament concret necesită acorduri separate, ratificate conform procedurilor naționale.

Pip: Iar întrebarea care rămâne deschisă este dacă aceste proceduri au fost respectate.

Mara: Firul roșu al episodului de astăzi este același: ce scrie în Constituție și ce se întâmplă în realitate.

Pip: Data viitoare, poate aflăm dacă distanța dintre cele două se mai micșorează. Rămâneți alături de noi.

Publicat în apărare, Constitutie, guvern, Presedintele României, Uncategorized | Lasă un comentariu

Cotroceniul sfidează Constituția: un Președinte care guvernează fără mandat și un Parlament care asistă tăcut

Publicat pe mai 22, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Administrația prezidențială ne anunță astăzi într-un comunicat de presă că a fost încheiat un acord politic major între partidele etichetate de președintele Nicușor Dan ca fiind „pro-occidentale”: PSD, PNL, USR și UDMR.

Prin acest acord cele 4 partide s-au angajat să adopte până la sfârșitul actualei sesiuni parlamentare noua lege a salarizării în sectorul bugetar.

Ne informează Administrația Prezidențială că Președintele României a mediat acest acord și că el a fost semnat de președinții celor 4 partide: Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan, Dominic Fritz și Kelemen Hunor.

Mai aflăm din comunicat că această lege va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2027 și că, în baza acestui acord, Ministerul Muncii va publica proiectul de lege și va organiza consultări cu toate categoriile vizate de lege.

România în acest moment are la Palatul Victoria un guvern demis prin moțiune de cenzură, care, potrivit art. 110 alin. 4 din Constituția României, are dreptul să îndeplinească numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului guvern.

Potrivit art. 37 alin. 3 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ „până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să emită numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În această perioadă, Guvernul nu poate să emită ordonanțe sau ordonanțe de urgență și nu poate iniția proiecte de lege.”

Așadar textul Constituției și textul Codului administrativ este foarte clar, un guvern demis nu poate iniția proiecte de lege.

Ceea ce a făcut Președintele Nicușor Dan, prin așa zisa mediere între partidele „pro-occidentale”, care nu respectă regulile funcției de mediere a Președintelui, așa cum sunt reglementate de textul art. 80 alin. 2 din Constituția României, reprezintă în fapt o preluare de facto a funcției de prim-ministru și inventarea unor reguli noi de funcționare a executivului, dincolo de Constituție și legile în vigoare.

În loc să fi organizat consultări cu partidele parlamentare, în vederea desemnării candidatului pentru funcția de prim-ministru, încă din 6 mai, a doua zi după demiterea guvernului Bolojan, și să fi desemnat în seara zilei de 6 mai candidatul, Nicușor Dan a tergiversat desemnarea, sub tot felul de pretexte.

A organizat întâi așa -zise consultări informale, tot cu aceste partide „prooccidentale”. Apoi la distanță de 2 săptămâni de la demiterea guvernului a organizat un simulacru de consultări, cu toate partidele parlamentare, la finalul cărora a anunțat că urmează alte runde până ce partidele prooccidentale vor reface coaliția.

Ieri a organizat consultări cu două grupuri parlamentare formate din parlamentari care au demisionat din partidele pe lista cărora fuseseră aleși, dar și cu cei rămași neafiliați. Consultare denumită „mediere”, pentru că temeiul juridic anunțat în comunicat a fost cel de la art. 80 alin. 2 din Constituția României.

După comunicatul de astăzi, 22 mai 2026, devine tot mai clar că Președintele Nicușor Dan nu va desemna un candidat de prim-ministru până la sfârșitul sesiunii parlamentare.

Este surprinzător că președintelui Sorin Grindeanu îi convine această situație, nu scapă nicio ocazie să-l laude pe Nicușor Dan pentru deschiderea la dialog, astfel încât semnarea acordului pentru noua lege a salarizării în sectorul bugetar, reprezintă de fapt capitularea în fața voinței Președintelui, de a prelua de facto funcția de prim-ministru.

Ba chiar aceleași cuvinte laudative le-am auzit și din partea neafiliaților și nu numai.

AUR a căzut, cumva, în capcană când a semnat alături de PSD moțiunea de cenzură?

Publicat în Constitutie, guvern, Presedintele României, Uncategorized | Lasă un comentariu

Unde scrie în Constituție despre „consultări informale”, domnule Președinte?

Publicat pe mai 5, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Domnule Președinte Nicușor Dan, unde ați citit în Constituția României sau în vreun tratat de drept constituțional ori în vreo Decizie a Curții Constituționale despre „consultări informale”, în vederea formării unui nou guvern? Cu cine veți face aceste „informale”? Cu colegii dvs. de liceu sau de la Ecole Normale Superieur? Cu amici din tinerețe? Despre ce ați vorbit în declarația de presă de astăzi?
Unde ați citit că aveți dreptul să inițiați, în această calitate, „negocieri” pentru formarea unui nou guvern?
Deschideți Constituția României la art. 103 alin. 1 și citiți ce scrie:
„Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.”
Așadar, ce scrie în Constituția României?
Că trebuie să consultați partidele reprezentate în Parlament.
Toate partidele reprezentate în Parlament. Nu numai pe unele și pe nimeni altcineva. Nu colegi de școală, nu amici convocați la o „informală”.
Și ce mai scrie? Că, după consultarea cu toate partidele reprezentate în Parlament, trebuie să desemnați un candidat de prim-ministru.
Nu scrie că Președintele României trebuie să inițieze, să impună sau să patroneze vreo negociere între partidele reprezentate în Parlament. Nu scrie că după „cristalizarea unor opinii”, impuse de dvs. în cadrul așa ziselor negocieri, ar trebui să consultați partidele parlamentare.
Și unde ați citit dvs. că guvernul trebuie să fie după cum vă este placul? Unde ați citit că este permis președintelui să eticheteze în vreun fel partidele parlamentare, în scopul de a le împiedica să ajungă la guvernare? Unde ați citit în Constituția României că numai guvernul „plăcut” Președintelui poate primi votul de încredere al Parlamentului?
Domnule Președinte, sunteți conștient că „Parlamentul României este organul reprezentativ al poporului român”, așa cum scrie în art. 61 alin. (1) din Constituția României?
Cum puteți ignora voința electoratului reprezentat de cei 281 de parlamentari care au votat moțiunea de cenzură?
Cei 281 de parlamentari reprezintă majoritatea cetățenilor care formează poporul român.
Dvs. desconsiderați voința majorității poporului român?
Ați suspendat Constituția României?
Vă comportați ca un lider autoritar?
Ați transformat România din stat democratic în stat dictatorial?
În România contează doar voința cetățeanului Nicușor Daniel Dan, ajuns vremelnic în fotoliul de Președinte al României?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Propunerea de „reconciliere” a lui Călin Georgescu: imorală și monstruoasă

Publicat pe aprilie 19, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

Am susținut, încă din decembrie 2024, că anularea alegerilor de către Curtea Constituțională a fost o mare ilegalitate și un abuz comis împotriva celor peste 9 milioane de alegători care au votat în turul I, împotriva celor peste 52.000 de români care au votat în 6 decembrie 2024 la secțiile de votare din străinătate și împotriva tuturor cetățenilor cu drept de vot care au fost împiedicați să voteze în 8 decembrie 2024.

Am fost prezentă la protestele de stradă organizate împotriva anulării alegerilor și pentru revenirea la ordinea constituțională.

Am susținut și susțin că interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă și a candidaturii lui Călin Georgescu au fost încălcări flagrante ale dreptului constituțional de a fi ales.

Am susținut și susțin că măsura controlului judiciar menținută timp de peste un an domnului Călin Georgescu, pentru o infracțiune pedepsită de lege cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, a fost un abuz.

Am susținut și susțin că instrumentarea unor dosare penale împotriva domnului Călin Georgescu, după ce au fost anulate alegerile din 6 decembrie 2024 și a fost împiedicat să fie ales Președinte al României, reprezintă dosare instrumentate cu scop politic, nicidecum dosare penale documentate probator în mod valabil.

Toate aceste ilegalități și abuzuri împotriva cetățenilor români au fost orchestrate de fostul Președinte Klaus Iohannis și fosta coaliție de guvernare PSD-PNL și continuate de noua coaliție din care fac parte aceleași partide PSD-PNL, dar și de noul Președinte al României Nicușor Dan.

Începând din 7 decembrie 2024, neîncetat, aceste două partide, la care s-a raliat și USR, atât de la tribuna Parlamentului, cât și de la Palatul Victoria , dar și prin intermediul cvasitotalității presei televizate și on-line, au catalogat pe toți cei care au criticat anularea alegerilor, respingerea candidaturii domnului Călin Georgescu, măsurile luate de guvernul Bolojan sau prestația Președintelui Nicușor Dan, ca fiind: extremiști, rusofili, putiniști, pleava societății, legionari, călinopiteci și alte asemenea etichete absolut înjositoare. Îndemnul cel mai frecvent adresat acestora a fost: „Marș la Moscova!”.

Însuși Președintele Nicușor Dan cataloga, pe criticii săi sau ai guvernului Bolojan ori pe cei care cereau desecretizarea stenogramei ședinței CSAT din 28 noiembrie 2024, ca fiind extremiști, antieuropeni, manipulați de Federația Rusă, antioccidentali.

Sute de români au deschis acțiuni în contencios administrativ, acțiuni civile sau au făcut plângeri penale reclamând încălcarea legii penale de către toți cei care au contribuit la anularea alegerilor și încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor români. Mulți români au cerut desecretizarea stenogramei ședinței CSAT pentru aflarea condițiilor în care s-a ajuns la hotărârea de anulare a alegerilor. Mulți români au chemat în judecată Curtea Constituțională cerând anularea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care s-au anulat alegerile.

Alte mii de români au fost în stradă cerând reluarea turului II și pentru susținerea domnului Călin Georgescu. Unora dintre aceștia li s-au instrumentat dosare penale și chiar au fost arestați preventiv mai multe luni de zile.

Niciun moment partidele aflate la guvernare, guvernul Bolojan sau președintele Nicușor Dan nu au avut vreo intenție să stea de vorbă cu partidele de opoziție sau cu electoratul acestora ori cu susținătorii domnului Călin Georgescu. Etichetarea, umilirea și desconsiderarea continuă a acestui electorat nu s-a oprit niciodată.

Domnul Călin Georgescu s-a poziționat întotdeauna împotriva celor care au anulat alegerile, a cerut tragerea lor la răspundere, a catalogat PSD și PNL ca fiind responsabile de situația actuală a României, de dezastrul economic în care se află.

Însă, în interviul recent acordat maestrului Ion Cristoiu, domnul Călin Georgescu a făcut o propunere pe care eu nu o înțeleg și nu pot să o accept.

Invocând situația internațională actuală, domnul Călin Georgescu a propus, cât mai curând, crearea unui guvern de „reconciliere națională” între primele trei partide în ordinea voturile obținute la alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024, respectiv PSD, AUR și PNL, „care pot contribui la refacerea morală, în special, și economică a României, într-un moment de mare criză prin care va trece”.

Așadar, dincolo de faptul că o asemenea alianță este absolut imposibilă, din motive deja declarate de Nicușor Dan și Sorin Grindeanu, simpla enunțare a acestei posibilități mi se pare imorală și monstruoasă.

Invocă domnul Colin Georgescu că trebuie luat în considerare „puținul bine” pe care l-a făcut PSD de-a lungul vremii și caracterizarea ca „istoric” al Partidului Național Liberal. Că trebuie să lăsăm deoparte „judecățile”, că trebuie să iertăm.

Cu alte cuvinte, domnul Călin Georgescu nu propune o reconciliere națională a poporului român, care este împărțit în multe tabere, ci reconcilierea AUR cu PSD și PNL.

Cu alte cuvinte reconcilierea abuzatorilor cu abuzatul, pentru că Partidul AUR a fost în mod continuu catalogat la extremist, rusofil, antieuropean, antioccidental, și coaliția majoritară nu a fost de acord ca AUR să obțină vreo funcție în vreo Autoritate publică, nu a votat niciun amendament sau proiect de lege propus de AUR.

Iar această coaliție imorală dintre abuzatori și abuzat ar putea contribui la „refacerea morală” a României. Ce fel de refacere morală? În sensul de a deveni și AUR abuzator? Sau cel puțin crearea îndoielii că AUR ar mai putea constitui soluția morală?

Practic domnul Călin Georgescu ne propune continuarea guvernării PSD-PNL, deși toți votanții săi, toți votanții AUR și toți votanții lui George Simion, la alegerile prezidențiale din 2025, au votat pentru schimbare, adică pentru trimiterea PSD și PNL în opoziție.

Așa cum am arătat mai sus, PSD și PNL au contribuit și au fost beneficiare ale anulării alegerilor din 6 decembrie 2024. Guvernul Bolojan, din care fac parte PSD și PNL, au luat măsuri de austeritate împotriva categoriilor celor mai vulnerabile din societate, nu are nici acum un program de dezvoltare economică a României, iar toate măsurile de tăiere incoerentă și suprataxare au adus România în recesiune tehnică și cel mai probabil vom intra în recesiune.

Iar domnul Călin Georgescu ne propune salvarea PSD și PNL, prin cooptarea AUR la guvernare? Știe domnul Călin Georgescu că numai intrarea AUR la guvernare ar liniști poporul nemulțumit? De aceea a venit cu această propunere halucinantă?

Ne propune domnul Călin Georgescu să iertăm PSD și PNL pentru că au anulat alegerile și pentru că au distrus România. Din punct de vedere creștin pot înțelege necesitatea iertării. Îi putem ierta, dar putem avea încredere în ei?

Ceea ce propune domnul Călin Georgescu seamănă cu situația în care tatăl invită în casa familiei pe cel care a intrat anterior noaptea în casă și a batjocorit pe mama copiilor săi. Ba chiar mai mult, tatăl îl invită pe infractorul monstruos să rămână peste noapte și îi oferă locul său din patul conjugal, declarând că are încredere că nu-i va batjocori din nou soția.

Pentru mine o asemenea propunere este inacceptabilă, chiar dacă va rămâne doar la nivelul unei ipoteze cu șanse de realizare spre zero.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Anularea alegerilor fără cerere și fără temei

Publicat pe aprilie 17, 2026 de judecator Lacramioara Axinte

ÎNTREBĂRI ȘI SOLICITĂRI pentru Simina Tănăsescu, președinte al Curții Constituționale.

A citit Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României, cu modificările și completările ulterioare?

În 6 decembrie 2024, cunoștea că art. 3 din această lege prevedea că, și citez: „Curtea Constituțională, potrivit art. 146 lit. f) din Constituția României, republicată, veghează la respectarea în întreaga țară a prevederilor prezentei legi și confirmă rezultatele sufragiului.”?

Așadar, cei 9 judecători ai Curții Constituționale aveau obligația de a „veghea” la respectarea în întreaga țară a prevederilor Legii nr. 370/2004.

Și ce prevede această lege în ce privește posibilitatea anulării alegerilor?

Ne spune art. 52 și citez:

” (1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.

(3) Soluționarea cererii de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”

Este clar ca lumina zilei, pentru absolut oricine știe să citească și nu este analfabet funcțional, că anularea alegerilor se putea dispune de Curtea Constituțională NUMAI în baza unei cereri. Cuvântul „cerere” este repetat de 3 ori în cuprinsul art. 52., respectiv în alin. (2) de două ori: „Cererea de anulare a alegerilor se poate face de….” și „cererea trebuie motivată….” și încă o dată în alin. (3): ” Soluționarea cererii de către Curtea Constituțională….”

Ce ne mai spune art. 52?

Că numai „partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri” pot face cerere de anulare a alegerilor.

Ce mai aflăm dacă citim art. 52?

Că cererea de anulare a alegerilor poate fi făcută „în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării”.
Votarea în turul 1 se încheiase în 24 noiembrie 2024, iar votarea în turul al 2-lea abia începuse în 6 Decembrie la secțiile de votare din străinătate.

Citim încă o dată alin. 2 și înțelegem absolut toți, dacă nu suntem analfabeți funcțional că, absolut întotdeauna, „cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază”.

Ce mai prevede art. 52?

Că Curtea Constituțională este obligată să soluționeze CEREREA de anulare a alegerilor „până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”

Trebuie să ne reamintim că rezultatul alegerilor turului I fusese anunțat în 2 decembrie 2024, când CCR a pronunțat Hotărârea nr. 3, publicată și în Monitorul Oficial, hotărâre prin care s-au validat rezultatele turului I, în care s-a consemnat: „Prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie”.

Art. 52 stabilește foarte clar și pe înțelesul tuturor, inclusiv a judecătorilor Curții Constituționale, că se: „anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin.”

Așadar, este foarte clar pentru toată lumea că anularea alegerilor se putea dispune numai pentru:

– fraudă la vot;

– fraudă la stabilirea rezultatelor.

Este absolut clar pentru toată lumea că Legea nr. 370/2004 NU PERMITE ANULAREA ALEGERILOR pentru:

– presupuse nereguli în desfășurarea campaniei electorale care au influențat intenția de vot;

– încălcarea legislației privind finanțarea campaniei electorale (Legea 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale).

Art. 52 din Legea nr. 370/2004 stabilește și ce se întâmplă atunci când Curtea Constituțională anulează alegerile și citez: „În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.”

Acum, după ce am explicat, în detaliu, ceea ce rezultă foarte clar din art. 3 și art. 52 din Legea nr. 370/2004, cer public doamnei Simina Tănăsescu, profesor de drept constituțional și președinte al Curții Constituționale, să explice, foarte clar și pe înțelesul tuturor cetățenilor români, de ce în 6 decembrie 2024 toți cei 9 judecători ai Curții Constituționale au încălcat absolut toate dispozițiile art. 3 și 52 din Legea nr. 370/2004?

Publicat în Constitutie, Curtea Constituțională, drepturi fundamentale, judecator, Uncategorized | Lasă un comentariu