Desemnarea consilierului onorific Eugen Tomac, în calitate de candidat pentru funcția de prim-ministru, ar reprezenta o încălcare gravă a Constituției României și o nesocotire a suveranității poporului român.

Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția României: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român”.

Tocmai de aceea desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru nu poate avea loc decât după consultarea partidului care are majoritate absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

Această modalitate de desemnare este prevăzută expres în art. 103 alin. (1) din Constituția României.

Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în mai multe decizii, ex. Decizia nr. 98/2008, asupra necesității respectării principiului loialității constituționale și colaborării instituționale loiale. Principiul loialității constituționale obligă autoritățile publice, inclusiv Președintele României, să nu se limiteze la respectarea „literei” legii, ci să acționeze în spiritul respectului reciproc și al bunei credințe.

Președintele României ne-a informat, în declarația de presă din 18 mai 2026, după prima rundă de consultări cu partidele și formațiunile parlamentare, că va „continua seria de consultări până când se va cristaliza o variantă de majoritate solidă, pro-occidentală”.

Până astăzi, 26 mai 2026, după ce au trecut deja două săptămâni, Președintele României încă nu a organizat altă rundă de consultări.

Cu toate acestea, în toată presa a apărut informația că Nicușor Dan exercită presiuni asupra partidelor „pro-occidentale” pentru acceptarea desemnării lui Eugen Tomac, care este președintele unui partid politic neparlamentar, Partidul Mișcarea Populară (PMP).

România a organizat alegeri parlamentare în 2024, pentru care s-au cheltuit aproximativ 600 milioane de lei de la bugetul de stat, alegeri care au avut ca finalitate o anume configurație parlamentară. Iar acum aflăm că Președintele României sfidează votul românilor și intenționează să impună președintele unui partid politic neparlamentar ca și candidat de prim-ministru.

Este surprinzător că partidele așa-zid pro-occidentale iau în calcul această ipoteză, ba chiar o pun în discuția structurilor de partid, ceea ce înseamnă că este foarte posibil să aflăm zilele următoare că președinții: PSD, PNL, USR și UDMR au convenit ca Președintele României să desemneze un candidat de premier care să nu facă parte din niciun partid parlamentar.

Această propunere de candidat poate fi doar o pură intoxicare de presă, menită să deturneze atenția de la contractul de lobby, despre care am aflat ieri că s-a încheiat cu acordul acelorași partide „prooccidentale”, dar și de la proiectul de lege privind salarizarea bugetarilor, asupra căruia de asemenea a existat acord expres al acelorași partide.

În concluzie, scenariul desemnării lui Eugen Tomac, drept candidat pentru funcția de prim‑ministru, nu este doar o abatere de la litera și spiritul Constituției, ci și un semnal îngrijorător privind modul în care unele instituții și partide politice înțeleg să se raporteze la voința populară și la principiile fundamentale ale statului de drept. O astfel de decizie ar vulnerabiliza arhitectura constituțională, ar relativiza rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român și ar crea un precedent periculos, în care negocierile informale și presiunile politice ajung să prevaleze asupra procedurilor constituționale clare.

Într‑un moment în care România are nevoie de stabilitate, transparență și respect pentru regulile democratice, orice tentativă de a forța limitele Constituției sub pretextul unei „majorități pro‑occidentale” riscă să submineze chiar valorile occidentale pe care pretinde că le apără. Responsabilitatea revine atât Președintelui României, cât și partidelor parlamentare, care trebuie să demonstreze că loialitatea constituțională nu este un concept abstract, ci o obligație concretă față de cetățeni și față de ordinea constituțională.

Românii au votat în 2024 un Parlament, nu un experiment politic. Iar respectarea rezultatului alegerilor nu este negociabilă. Într‑un stat democratic, legitimitatea nu se improvizează, nu se importă și nu se fabrică în laboratoare politice. Ea se câștigă exclusiv prin votul cetățenilor și prin respectarea strictă a Constituției.