Asistentii judiciari in prag de epuizare

Publicat pe martie 27, 2011 de judecator Lacramioara Axinte

Mica reforma a ministrului Predoiu, trambitata ca o mare realizare, despre care voi vorbi pe larg intr-un post viitor, cu care s-a mandrit si in fata Comisiei europene, a adus asistentii judiciari in pragul epuizarii.

Prin modificarea adusa art. 55 din Legea 304//2004 privind organizarea judiciara, completul pentru solutionarea in prima instanta a cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale se constituie dintr-un singur judecator si 2 asistenti judiciari, in loc de 2 judecatori si 2 asistenti judiciari.

La tribunalul Botosani functioneaza 2 asistenti judiciari care, pana la 27 octombrie 2010, intrau in doua sedinte de judecata saptamanal, fiind constituite doua complete de acest fel. De la data intrarii in vigoare a Legii 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor,    s-au constituit 4 complete, asistentii judiciari fiind obligati sa  intre in 4 sedinte de judecata saptamanal iar vinerea este dedicata amanarilor de pronuntare din cele 4 complete.

Situatia creata este absolut inumana pentru asistentii judiciari, acestia devenind practic prizonieri ai tribunalului, pleaca acasa  in fiecare zi seara tarziu, vin la serviciu si in week-end, starea de oboseala punandu-si amprenta pe chipul lor si ma tem ca, in curand, starea de sanatate le va fi grav afectata.

Ministrul Predoiu nu s-a gandit la consecintele acestei modificari, urmarind doar “accelerarea” solutionarii litigiilor de munca, fara a lua in calcul si necesitatea dublarii numarului asistentilor judiciari, cu toate ca numirea acestora o face insusi Ministrul Justitiei, potrivit art. 110 din Legea 304/2004, e drept la propunerea Consiliului Economic si Social si, fiind initiator al legii accelerarii solutionarii proceselor, avea obligatia de a intreprinde toate demersurile atat  la nivelul guvernului Romaniei cat la la nivelul CES pentru a asigura numarul corespunzator si necesar de asistenti judiciari, tinand cont si de cresterea  “exploziva”  a cauzelor de acest fel, datorita masurilor de austeritate asumate.

Consultand ordinea de zi a Plenului CSM din 24.03.2011, am constatat ca Tribunalul Constanta se confrunta cu o situatie inca si mai grava, au constituite 8 complete de litigii de munca si doar 2 asistenti judiciari.  Solutia sugerata de Plenul CSM, in sensul ca pentru evitarea blocarii activitatii acestor complete s-ar putea recurge la delegarea sau detasarea asistentilor judiciari, pare o gluma, atata vreme cat in toate tribunalele din tara s-a dublat numarul acestor complete iar numarul asistentilor judiciari a ramas acelasi.

Daca nu se iau masuri urgente pentru corectarea acestei erori grave, comise de Ministrul Predoiu, in cazul in care asistentii judiciari se vor imbolnavi sau vor demisiona (cazul de la Constanta), se va ajunge la blocarea totala a activitatii de judecata in aceste cauze.

Publicat în Justitie, Mica reforma | 12 comentarii

Este obligat Consiliul Superior al Magistraturii sa dea intotdeauna aviz pozitiv pentru arestarea unui magistrat?

Publicat pe februarie 12, 2011 de judecator Lacramioara Axinte

O ampla si dura polemica a fost pornita in interiorul profesiei de recentul aviz negativ, dat de actualul CSM,  la cererea procurorului de  incuviintare a arestarii preventive a judecatoarei de la Iasi, impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala pentru infractiunea de luare de mita, conform unui comunicat al DNA.

Pe de o parte este criticata  lipsa transparentei institutiei, in sensul ca nu s-au facut publice motivele care au condus la aceasta solutie, despre care am aflat ca s-a dat cu majoritate de voturi in Sectia pentru judecatori, formata din 10 membri: 1 de drept- presedintele ICCJ si 9 alesi in cadrul Adunarilor Generale ale magistratilor (2 din partea ICCJ, 3 din partea CA, 2 din partea tribunalelor si 2 din partea judecatoriilor) si, pe de alta parte, este pusa la indoiala consecventa unor membri care, anterior investirii cu aceasta demnitate, au afirmat public, in cazuri similare, ca nici o institutie nu are dreptul de a interveni in actul de justitie, avizul negativ fiind, in fapt, o obstructionare a actului de justitie, impotriva careia au fost vehementi in trecut.

Doi dintre membrii CSM au justificat, pe un grup privat de discutii, ca nu au fost facute publice motivele avizului negativ pentru ca urmarirea penala are caracter secret  si nu s-a vrut a compromite instrumentarea cauzei de catre procurori (aceasta ultima remarca, astfel formulata, imi apartine).

Frustrarea unor magistrati, vis-à-vis de aceasta justificare, este indreptatita, dupa parerea mea, cel putin partial, fiind  greu  de inteles  de ce nu s-a aratat, cat mai succint posibil, fara detalii ale dosarului de u.p., ce s-a avut in vedere, cu atat mai mult cu cat este primul aviz negativ dat de la infiintarea CSM si asteptarile celor care i-au ales pe noii membri, cat mai ales al celor care nu i-au votat, sunt foarte mari, fiindu-le  urmarita indeaproape activitatea, pentru a se convinge ca nu s-au inselat cand le-au acordat, sau nu, increderea.

Cei doi membri ai CSM nu au dezvaluit nici cum au votat, pentru sau  impotriva, ori poate s-au abtinut, desi au clamat, in cursul campaniei electorale, ca militeaza pentru desecretizarea votului.

Totodata, au fost si opinii in sensul ca CSM nu trebuie sa verifice nimic intre actele trimise de procuror, fiind “obligat” sa dea aviz pozitiv, caz in care, dupa parerea mea, dintr-un veritabil filtru instituit de lege pentru apararea independentei magistratilor,  ar fi o simpla formalitate, ca o stampila pusa peste semnatura reprezentantului unei institutii.

Aceste opinii au provenit,  mai ales, din randul judecatorilor penalisti si nu din randul procurorilor, cum poate ar fi fost de asteptat,  care au considerat ca li  s-a pus la indoiala corectitudinea.

Alte opinii au fost in sensul ca CSM nu este obligat sa dea aviz pozitiv, ca avizul poate fi si negativ, in cazul existentei  unor indicii de “imixtiune politica” sau “sicana” la adresa judecatorului impotriva caruia se cere avizul, indicii care trebuie sa reiasa din actele depuse odata cu cererea, fiind de domeniul absurdului sa ne imaginam ca se va scrie in cerere, de chiar procuror, “este o imixtiune politica” sau “este sicana”.

Redau mai jos, dispozitiile legale aplicabile in  cauza, respectiv art. 95 din legea 303/2004  privind statutul  judecatorilor si procurorilor:

“(1) Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.”

Dupa cum se poate observa, textul  nu instituie obligatia pentru sectiile CSM de a incuviinta  arestarea preventiva a magistratilor, ci obliga procurorul ca, inainte de a se adresa judecatorului cu propunere de arestare preventiva, sa ceara incuviintarea Sectiei pentru judecatori sau  procurori, dupa caz, incuviintarea  fiind astfel o conditie de admisibilitate a propunerii de arestare preventiva.

Avizul negativ dat de  Sectia de judecatori sau procurori nu obstructioneaza in nici un mod justitia, intrucat prin acesta nu se dispune scoaterea de sub urmarire penala sau achitarea magistratului cercetat, procurorul putand efectua nestingerit toate actele de urmarie penala necesare si poate administra orice proba utila cauzei, urmand ca, in final, doar el sa dispuna trimiterea in judecata prin rechizitoriu, cauza fiind astfel dedusa judecatii, sau scoaterea de sub urmarire penala, in cazurile prevazute de Codul de procedura penala.

Mai trebuie adaugat ca, potrivit art. 62 alin.1 din Legea 303/2004,  odata cu punerea in miscare a actiunii penale, prin ordonanta sau rechizitoriu, judecatorul sau procurorul este suspendat din functie, moment de la care el nu mai beneficiaza de nici o indemnizatie, fiind de discutat in ce masura prezumtia de nevinovatie, consacrata de chiar Constitutia Romaniei,  ii este aplicabila.

Publicat în Justitie | 14 comentarii

Perplexitatea la varful justitiei continua?

Publicat pe februarie 3, 2011 de judecator Lacramioara Axinte

Curtea Constitutionala a dat publicitatii astazi motivarile celor doua decizii prin care au fost declarate neconstitutionale Hotararile Plenului Senatului de validare a  listei cu magistratii alesi  si a listei reprezentantilor societatii civile in Consiliul Superior al Magistraturii.

Din tacerea ce “se aude” dinspre CSM,  care, cel putin la nivel teoretic, are totusi  6 membri: 3 de drept si 3 alesi (neafectati de deciziile Curtii), pare ca motivarea nu e suficient de limpede, astfel ca starea de perplexitate continua.

Este cu atat mai surprinzatoare aceasta lipsa de reactie, cu cat, potrivit declaratiilor Presedintelui ales in 7 ianuarie 2011, pana la publicarea deciziilor in Monitorul Oficial, CSM a  functionat normal, ceea ce ar  fi presupus gandirea unor solutii pentru iesirea din blocaj, fie si prin modificarea de ultim moment a Regulamentului de organizare si functionare.

Premierul Boc a declarat ca asteapta motivarea Curtii Constitutionale pentru a gasi solutii pentru depasirea starii de avarie in care se afla CSM.

Este premierul mai interesat de rezolvarea situatiei  din justitie decat membrii CSM?

Cred ca, in momentul de fata,  Presedintelui  Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca membru de drept in CSM si reprezentat al Puterii judecatoresti, asa cum este caracterizat in  art. 3 lit.c) in Legea 317/2004, ii revine sarcina de a incerca urgentarea reluarii procedurii de validare in Senatul Romaniei ca si aceea de a initia orice demersuri interinstitutionale pentru rezolvarea blocajului fara a fi afectata independenta sistemului judiciar sau de a cere sa fie consultat, in cazul unor rezolvari „gandite” de executiv.

Publicat în Justitie | 3 comentarii

Perplexitate si ingrijorare in justitie

Publicat pe ianuarie 29, 2011 de judecator Lacramioara Axinte

Decizia recenta a Curtii Constitutionale a provocat  deopotriva perplexitate si ingrijorare in sistemul judiciar.

Incapacitatea Consiliului Superior al Magistraturii, in componenta rezultata in urma alegerilor din 2010, de a avea vreo reactie la aceasta decizie, inclusiv gasirea unor solutii pentru depasirea blocajului, fie si la nivelul unor consultari cu celelalte puteri, in asa numitele relatii institutionale, despre care am fost informati ca noua conducere  le-ar fi inceput, la care se adauga ingrijorarea magistratilor de rand ca executivul va incerca incalcarea independentei justitiei, prin preluarea unor atributii de catre Ministerul Justitiei, ne obliga sa gandim care ar fi pasii de urmat in cazul unor variante de scenarii posibile.

Situatia reluarii procedurii alegerilor, pentru toate categoriile de instante si societatea civila, ar lasa Consiliul Superior al Magistraturii doar cu membrii de drept: Presedintele ICCJ, Procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ si Ministrul Justitei si cei trei magistrati care si-au prelungit mandatele: Ana Labus,   Gratiana Isac si  Bogdan Licu. Fara indoiala, in aceasta componenta,cu 6 membri in loc de 19,  Consiliul Superior al Magistraturii nu va putea sa-si indeplineasca atributiile.

Constitutia Romaniei, in art. 134, stabileste care sunt atributiile CSM:

-propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si procurorilor, cu exceptia celor stagiari;

-indeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale, in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor;

-indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei.

Rezulta asadar ca, in materia numirilor si raspunderii disciplinare, textul constitutional nu permite ca aceste atributii sa fie preluate de alte institutii, cum ar fi MJ.

Totodata, orice modificare a Legii 317/2004 nu poate avea loc decat printr-o lege organica, exclusa fiind astfel adoptarea unei ordonante simple (art. 115 alin.1 din Constitutia Romaniei interzice aceasta posibilitate) cat si a unei ordonante  de urgenta, intrucat acelasi art. 115, in alin.6, stabileste ca ordonantele de urgenta nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, Consiliul Superior al Magistraturii find una dintre acestea.

Singura rezolvare a blocajului institutional actual, avand in vedere ca durata  mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi mai mare de 6 ani (text constitutional – art. 133 alin.4),   ar fi doar validarea ca membri interimari a  judecatorilor de la ICCJ si CA, precum si a unui procuror de la parchetele de pe langa tribunale,   care au participat la alegerile din 2004.

Rezolvarea este identica si in cazul in care s-ar relua alegerile doar la nivelul ICCJ, CA si parchetele de pe langa tribunal, sau in cazul in care ar fi invalidate doar cele trei candidaturi: Lidia Barbulescu, Dan Lupascu si Dan Chiujdea.

Aceasta din urma situatie ar fi cea mai usor de rezolvat si sper  sa fie cea care va fi sugerata in motivarea deciziei CC, altfel ar fi sanctionati  judecatorii si procurorii care au candidat cu respectarea conditiilor impuse de lege pentru ca altii nu au respectat legea, instituindu-se o “raspundere colectiva” pentru fapte care nu pot fi imputate decat unor anumite persoane.

Orice alta rezolvare, inafara cadrului constitutional aratat mai sus,  care ar putea duce la incalcarea independentei justitiei, va trebui sa “beneficieze” de reactia imediata a asociatiilor profesionale ale magistratilor si a intregului corp profesional.

Publicat în Justitie | Un comentariu

Pentru a-și justifica încălcarea independenței judecătorilor, Ministerul Justiției își arogă roluri pe care nu le are

Publicat pe noiembrie 22, 2010 de judecator Lacramioara Axinte

Într-un comunicat postat pe site-ul instituției, Ministerul Justiței își justifică acțiunea de intimidare a a judecătorilor care soluționează litigii de muncă, prin formularea unei sesizări disciplinare împotriva judecătorilor care au pronunțat sentințe prin care ar fi fost “ înlăturate de la aplicare dispoziíile Legii 118/2010, cu nesocotirea Deciziilor nr. 872/2010 și 874/2010, pronunțate de Curtea Constituțională”, arătând că ar avea atribuții legale și un “rol constituțional de a veghea la respectarea supremației legii în România”, invocând în acest sens art. 2 și 5 din HG nr.652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
Total fals! Nu există nici un articol din Constituția României care să atribuie Ministerului Justiției un asemenea rol, singura referire la acest minister fiind făcută cu privire la ministrul justiției, în art. 133 alin.2 care stabilește alcătuirea Consiliului Superior al Magistraturii.
De altfel, în Constituția României nu se regăsește în nici un articol expresia de “supremație a legii”, dimpotrivă art. 20 alin.2 prevede: “Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Nici o lege în vigoare în România nu atribuie un asemenea rol Ministerului Justiției.
Cele două articole din HG nr.652/2009, respectiv 2 și 5, nu prevăd nici ele un asemenea rol. Astfel, art.2 prevede că “Ministerul contribuie la buna funcționare a sistemului judiciar și la asigurarea condițiilor înfăptuirii justiției ca serviciu public, apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești”.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, a constribui înseamnă: a-și aduce contribuția (morală sau materială), a participa la o acțiune comună; a înlesni apariția sau dezvoltarea unui lucru. – Din fr. contribuer, lat. contribuere.
Prin urmare, rolul ministerului justiției se limitează la “a înlesni” buna funcționare a sistemului judiciar și a asigura condițiile înfăptuirii justiței ca serviciu public, nicidecum nu are rolul de a veghea (potrivit DEX VEGHEÁ, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopții. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stând noaptea la căpătâiul lui). 3. Tranz. A păzi, a sta de strajă. ♦ A supraveghea o activitate; a fi atent la ceva. – Lat. vigilare.) la respectarea supremației legii în România, cum în mod fals se afirmă în comunicat.
Nici art. 5 din HG nr. 652/2009 nu prevede printre funcțiile principale ale MJ aceea de “a veghea la respectarea supremației legii în România”, cum în mod fals apare în comunicat.
Ministerul Justiției afirmă că are dreptul să sesizeze Serviciul Inspecției Judiciare din cadrul CSM, în temeiul art. 45 alin. 1 din legea 317/2004, care arată că orice persoană interesată poate semnala Inspecţiei judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Potrivit acestui text de lege, Ministerul Justiției nu poate fi persoană interesată decât în cauzele în care Ministerul justiției este parte, deci în cele în care este reclamant sau pârât, astfel încât, în ce privește sesizarea privind sentința tribunalului Valcea, Ministerul Justiției nu are calitate de persoană interesată.
Deși Ministerul justiției arată că poate fi ”’orice persoană interesată”, cu toate acestea, nu este orice fel de persoană (juridică), ci este parte a puterii executive, așa încât solicitarea de verificări ale inspecției judiciare, privind sentințe pronunțate în cauze în care ministerul nu a fost parte, cu justificarea, printre altele, că ar exista pe rolul instanțelor, “un număr de 83 de dosare având ca obiect cereri formulate de personalul din sistemul justiției și sistemul penitenciar, ca urmare a diminuării veniturilor salariale în temeiul Legii 118/2010,cauze nesoluționate încă, și în care va putea exercita căile de atac prevăzute de lege, reprezintă în mod evident o încălcare a independenței justiției, încercând să exercite presiuni asupra judecătorilor care soluționează litigii de muncă, în sensul a se respinge asemenea acțiuni, pentru că, în caz contrar vor fi obiectul unor sesizări disciplinare.
Ministerul Justiției nu este la prima încercare de intimidare a judecătorilor, prima fiind în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut ministrul Predoiu, în primăvara acestui an, cu judecătorii din cadrul mai multor curți de Apel, când au fost atenționați asupra ”responsabilității” cu care trebuie să soluțíoneze eventualele litigii generate de aplicarea legii 330/2009 și că “e posibil ca legea să aibă unele imperfecțiuni” dar trebuie ca judecătorii să țină seama de scopul urmărit de legiuitor și apoi o sesizare împotriva judecătorilor care au încuviințat executarea silită a unor hotărâri judecătorești privind drepturi salariale.
Deși comunicatul se încheie cu citarea art. 16 alin.2 din Constituția României care prevede că “Nimeni nu este mai presus de lege”, ministrul Predoiu, titular al portofoliului Justiției, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, al cărui rol, prevăzut de chiar Constituția României, este acela de garant al independenței justiției, permite ca Ministerul Justiței să încalce independența judecătorilor, exercitând presiuni asupra acestora, pentru a nu fi admise acțiuni civile în care are calitate de pârât dar și în alte cauze în care nu are nici o calitate.
Lăcrămioara Axinte – judecător la Tribunalul Botoșani

Publicat în Uncategorized | Un comentariu

“Termene scurte, de la o zi la alta” sau cum se lauda ministrul Predoiu cu adoptarea unei dispoziții care nu poate fi aplicată în viitorul apropiat în procedura judiciară din România

Publicat pe octombrie 28, 2010 de judecator Lacramioara Axinte

Presa
a anunțat astăzi că proiectul legii micii reforme, inițiat de ministerul
justiției, a fost adoptat de plenul Camerei deputaților, astfel încât durata
proceselor din România se va scurta, judecătorii fiind obligați să dea termene
scurte, chiar de la o zi la alta.

Conștient fiind că o asemenea
dispoziție nu poate fi aplicată în viitorul apropiat datorită volumului de
activitate extrem de crescut, schemelor de personal care nu au fost actualizate,
locurilor vacante și numarului redus de săli de judecata, ministrul Predoiu a
început să caute țapi ispășitori și, într-un comunicat postat pe site-ul ministerului
justiției,  se atacă Programul pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii
activităţii în instanţe în anul 2010.

Pentru a stârni oprobiul public asupra judecătorilor, comunicatul  vorbește despre posibilitatea unui judecător
care a îndeplinit numărul maxim de puncte de încărcare pe an calendaristic de a
refuza intrarea în ședința de judecată, ca și când acest lucru s-ar fi
întâmplat în vreo instanță,  și despre
un  volum mediu de 10-15 dosare de
soluționat pe săptămână, raportat la 44
de săptămâni active.

Ministrul justiției cunoaște, la fel de bine ca orice altă persoană care a
avut de-a face cu justiția, că, arareori, un dosar este soluționat la un singur
termen, astfel că un judecător din România nu intră în ședința de judecată,
săptămânal, cu 10-15 dosare, cum lasă să se înțeleagă comunicatul, ci cu 50,
60. 70 sau chiar suta de dosare.

La acest volum de activitate, cum ar putea judecătorul acorda termene
scurte, de pe o zi pe alta?

Cum s-ar putea acest lucru când în majoritatea dosarelor nici una sau doar
una dintre părți are termen în cunoștință, astfel încât, pentru a se îndeplini
procedura cu părțile ce au  domiciliul în
alte localități decât sediul instanței, termenul nu poate fi mai mic de 12
zile?

Cum s-ar putea da termen a doua zi când ședința  de judecată s-a terminat la ora 18, când deliberarea
a mai durat încă vreo 3-4 ore, ziua de muncă pentru judecător trecând cu mult
peste 8 ore, iar   încheierea de ședință nu este încă redactată?

Cum s-ar putea da termen a doua zi, cand nu există nici o sală de ședință
disponibilă, iar ministerul știe că
instanțele din România au  doar
câteva săli de judecată?

S-ar mai pune întrebarea pentru ce s-ar
putea da termen a doua zi? Martorii trebuie citați, citația se trimite prin
poștă, o expertiză nu se face într-o noapte, pentru studiul unei expertize și
formularea unor eventuale obiecțiuni, este nevoie de timp, dacă ceri termen
pentru apărare, avocatul angajat trebuie să consulte dosarul, nu poate veni a
doua zi doar pentru a depune la dosar delegația. Nici pentru timbraj nu se
poate  da termen a doua zi,  pentru că,   dacă se
termină ședința după ce s-a închis programul la taxe și impozite, n-are
cum  reclamantul dimineață să aducă
chitanța, apoi partea are dreptul să ceară ajutor public judiciar și pentru
asta are nevoie de o serie de acte.

Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, care
aduce și modificări ale competenței instanțelor a fost adoptată fără un studiu
de impact, cum de altfel s-a întâmplat și cu cele patru coduri cu care se
mândrește ministrul Predoiu, nerealizare a Ministerului Justiției evocată ca “recomandare nesoluționată”  în Raportul din iulie 2010 al Comisiei
Europene privind progresele realizate  de
România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, iar prezentarea
adoptării acesteia ca soluție miraculoasă pentru scurtarea duratei de
soluționare a proceselor creează așteptări nerealiste justițiabilului.

Publicat în Uncategorized | Un comentariu

Câteva gânduri despre alegerile CSM

Publicat pe octombrie 28, 2010 de judecator Lacramioara Axinte

După cum se cunoaște deja, am contestat candidatura judecătorului Ovidiu Puțura,
prin acțiune in contencios administrativ impotriva hotărârii  comitetului electoral local de admitere a
candidaturii, cu procedură prealabilă îndeplinită, dar si la Plenul CSM, care
are atribuții de a verifica legalitatea procedurii de desemnare a candidatilor.

Plenul CSM  a respins contestația mea,  ratând ocazia de a dovedi că
respectarea legii este primordială în activitatea sa și dovedind, aproape fără
dubiu, faptul că, în Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM,
aprobat în 24 august  2005, după adoptarea
Legii 247/2005 care a interzis reinvestirea, în mod premeditat s-a omis reglementarea procedurii de contestare a
unei candidaturi, gândindu-se  să se pună la adăpost în eventualitatea că vor
dori o reinvestire nelegală.

Sigur, cum nu poți spune că o candidatură este
nelegală, când tu însuți te afli în această situație, cum este cazul a 5 dintre
actualii membri CSM, care și-au depus candidatura deși legea interzice
reinvestirea, sau când ți-ai prelungit în mod nelegal mandatul, cum este cazul
a încă 3 membri, sau când ești chiar șeful ierarhic al celui contestat, cum
este cazul Ministrului Predoiu, plenul CSM a hotărât că o candidatură admisă de
un comitet electoral local nu poate fi contestată la plen, astfel încât
atribuția expresă din art. 20 alin.1 din Regulament, aceea de a verifica legalitatea procedurilor de
desemnare a candidaților, a rămas golită de conținut.

Ca să înțeleg
și eu, deși nu mai era nevoie, că  uneori
și căile justiției sunt încurcate, Tribunalul
Cluj mi-a respins
acțiunea, pe o serie de excepții, hotărâre abia comunicată și împotriva căreia
voi face recurs, din care am aflat, spre surprinderea mea,  că judecătorul
Puțura Ovidiu, șeful serviciului contencios din cadrul ministerului Justiției,
a avut nevoie de avocat, astfel încât a cerut obligarea mea la plata
cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.000 lei, pentru a mă pune la punct,
că doar  “am îndrăznit ” eu, un judecător oarecare din sistem,
să mă leg de ditamai detașatul la ministerul justiției.

Publicat în Uncategorized | 3 comentarii