Axinte10's Blog

Caderea guvernului Ungureanu si cu el “vesnicul” ministru al justitiei, Catalin Marian Predoiu, ministru pe care mare parte a celor ce lucreaza in sistemul judiciar nu    l-au agreat, sentiment impartasit reciproc, se pare, ne face sa ne punem intrebarea: Ce asteptari avem noi, judecatorii, procurorii si personalul auxiliar din justitie, de la noul ministru desemnat, daca Guvernul Ponta va fi votat in Parlamentul Romaniei?

Cred ca cea mai mare asteptare este aceea a revizuirii schemelor de personal, insuficiente fata de volumul urias de dosare inregistrate pe rolul instantelor si parchetelor dinRomania. In mod cert, revizuirea schemelor de personal va ramane fara efect daca nu va fi insotita de concursul Consiliului Superior al Magistraturii, singurul organism cu atributii in recrutarea magistratilor.

Noul ministru va trebui sa accepte ca o justitie de calitate  si intr-un termen rezonabil nu poate fi facuta decat cu un numar semnificativ mai mare  de judecatori si procurori.

Parlamentul Romaniei a adoptat patru noi coduri, dintre care doar Codul Civil a intrat in vigoare. Sistemul judiciar nu este pregatit, cu numarul actual de judecatori, procurori si grefieri, pentru aplicarea  celorlalte coduri, nici macar a celui de procedura civila, preconizat a deveni aplicabil la 01.09.2012.

Studiul de impact, platit cu bani grei de fostul Ministru al Justitiei, dar facut dupa ce codurile au fost adoptate,  au relevat necesitatea majorarii schemelor de personal dar si necesitatea alocarii unor sume uriase de bani pentru infrastructura necesara intrarii in vigoare a acestor coduri.

Aplicarea noilor coduri, in lipsa personalului necesar si a infrastructurii corespunzatoare va pune carul inaintea boilor, asa cum a facut ministrul Predoiu, trimitand in Parlament proiectele celor patru coduri fara a se fi intocmit intai studiul de impact, iar rezultatul va fi unul contrar asteptarii populatiei, o justitie la fel de intarziata si de o calitate mult mai proasta.

Pentru a-l convinge pe noul Ministru despre necesitatea adecvarii schemelor de personal, l-as intreba daca, in calitate de justitiabil,  domniei sale i-ar cadea bine sa stie ca dosarul in care este parte, in recurs, este studiat de  fiecare dintre cei trei judecatori ai completului doar  15 minute ori cel mult 30 de minute, iar de judecatorul fondului a fost studiat poate chiar mai putin. 15 minute si apoi gata “vine”  hotararea irevocabila.  15 minute si destinul unui om se poate schimba pentru totdeauna. Ar vrea noul Ministru sa aiba parte de o asemenea justitie?

O alta asteptare este aceea ca Puterea executiva sa nu mai intervina in actul de justitie. Este inacceptabil pentru un stat de drept ca o hotarare judecatoreasca sa poata fi executata silit doar cand vrea Puterea executiva. Orice om de buna credinta dinRomania intelege ca atat Statul roman, cat si alte tari ale lumii traverseaza o grava criza economica. Acesta imprejurare  nu da dreptul executivului sa intervina nelimitat in actul de justitie. O amanare la plata, prin intermediul instantelor judecatoresti, asa cum este in prezent reglementata prin O.G. nr. 22/2002 este  singura compatibila cu statul de drept.

Domnule Ministru, lasati judecatorii sa aprecieze, de la caz la caz,  daca se impune amanarea la plata si pentru un termen rezonabil a obligatiilor Statului fata de orice creditor, nu numai fata de salariati!

O alta asteptare, ce se leaga in mod direct de persoana Ministrului desemnat, este aceea de a fi consecvent propriilor declaratii, in ce priveste modificarile legislative recente in domeniul raspunderii magistratilor.

Domnule Ministru veti avea ocazia sa indreptati erorile vechiului ministru, ori macar sa nu uzati, pe perioada cat veti detine acest portofoliu, de prerogativa de titular al actiunii disciplinare.

Situatia generala din instantele si parchetele din Romania este foarte departe de a fi ideala.

Mai adaug ca   noi, judecatorii, procurorii si personalul auxiliar, suntem tratati de catre  diriguitorii sistemului de justitie cel putin cu indiferenta daca nu cu dispret si, in lumea aceasta plina de nesimtire, noua ni se cere sa dam exemplu de bun simt, calcand peste principii de drept.

Ma intreb insa de ce, din acelasi bun simt, nu s-a propus modificarea reglementarii privind pensiile speciale astfel  incat doar judecatorii si procurorii care au indeplinit efectiv aceasta functie timp de 25 de ani, cu excluderea perioadelor cat a fost detasati in locuri caldute, sa beneficieze de aceasta pensie?

Este de bun simt ca cel ce a stat detasat 12 ani din 25, poate chiar in alte ministere decat cel al Justitiei,  si mai are vreo 10 ani lucrati intr-un consiliu local, sa beneficieze de pensie de serviciu?

Este de bun simt ca asimilatii sa beneficieze de pensie de serviciu? Plimba 3 hartii  25 de ani si gata, vor avea o pensie egala cu a judecatorului care a avut in maini  mii de destine umane, cu judecatorul care a fost obligat, an de an, sa solutioneze tot mai multe dosare, sa aplice o legislatie  in permanenta modificare si chiar absolut incoerenta, cu judecatorul care, fara a primi nici un leu in plus la salariu, a lucrat mai mult de 8 ore pe zi si  in week-end, cu judecatorul care a fost chemat de-acasa noaptea pentru a solutiona o propunere de arestare preventiva, lasandu-si copii in grija vecinilor?

Este de bun simt ca indemnizatia neta a procurorului, subordonat ierarhic ministrului justitiei,  care face propunerea de arestare preventiva a unui inculpat acuzat de coruptie sa fie dubla fata de cea a judecatorului, independent de data aceasta, care solutioneaza propunerea procurorului printr-o hotarare judecatoreasca?

Este de bun simt ca pensia unui fost judecator sa fie mai mare decat indemnizatia neta obtinuta de un judecator in functie?

Nu uitati ca pentru o ucidere din culpa, chiar daca s-ar retine si culpa concurenta a victimei, un judecator sau procuror este demis din functie. Alti functionari ai statului pot ramane bine merci in functie.

Pot sa-mi atrag antipatii nenumarate, eu spun ceea ce cred, ca aceste propuneri, pe care majoritatea le numesc „de bun simt”, sunt pur propagandistice, nu vor avea nici un efect benefic asupra sistemului, evident nici asupra judecatorilor cinstiti, care, chipurile, vor fi „aparati”.

Si poate sunt eu nesimtita, dar nu mi se pare nici macar de bun simt ca o intreaga activitate de 25 de ani sa fie prezumata ca fiind corupta sau necorespunzatoare din punct de vedere disciplinar doar pentru ca la un moment dat din aceasta cariera s-a calcat pe bec.

Si judecatorul care a fost condamnat pentru o infractiune de coruptie va putea fi reabilitat, iar reabilitarea inlatura orice decaderi si interdictii, astfel incat are dreptul de a participa din nou la examenul de admitere in magistratura.

Noi, cei fara prihana, il vom anatemiza pentru totdeauna, ii vom respinge candidatura, chiar daca este reabilitat, pe motiv de bun simt?

Sub umbrela „bunului simt” putem face orice?

Sunt convinsa ca multi dintre cetatenii acestei tari ar putea caracteriza „de bun simt” ceea ce a declarat un om politic zilele trecute, cum ca judecatorii care amana dosarele de mare coruptie, aflate la ICCJ, trebuie dati imediat afara.

Vom propune legiferarea unei asemenea masuri „de bun simt”?

Si bunul simt are o limita, dupa parerea mea, sau, poate mai corect spus, ceea ce astazi este de bun simt s-ar putea ca maine sa nu mai fie.