Axinte10's Blog

Recurs

Curtea de Apel Suceava

Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. 172/39/2025

Domnule Președinte,

Subsemnata Axinte Lăcrămioara, cetățean român, cu drept de vot, cu adresa de poștă electronică , la care solicit să-mi fie comunicate citațiile și toate actele de procedură, potrivit art. 154 alin. 6 Cod de procedură civilă, în calitate de recurent-reclamant  în contradictoriu cu pârâta-intimată Curtea Constituțională a României, cu sediul în mun. București, str. Calea 13 Septembrie nr. 2, Palatul Parlamentului intrarea B1, sector 5,  cu adresa de poștă electronică registratura.generala@ccr.ro, formulez

R E C U R S

împotriva hotărârii  nr. 71 din  20.05.2025, pronunțată de Secția de Contencios Administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava în dosarul nr. 172/39/2025, pentru următoarele

M O T I V E:

I. Hotărârea nr. 71 din 20.05.2025, pronunțată de Secția de Contencios Administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava in dosarul nr. 172/39/2025 a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 4 Cod de procedură civilă.

Prin respingerea cererii de chemare în judecată pe care eu am formulat-o în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională, având ca obiect anularea Hotărârii emise de pârâtă sub nr. 32 din 6 decembrie 2024, Curtea de Apel Suceava s-a substituit puterii legislative, încălcând principiul separației puterilor în stat, prevăzut de art. 4 din Constituția României, aplicând o regulă de drept care nu este prevăzută în nicio lege din România, potrivit căreia toate hotărârile Curții Constituționale emise în aplicarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 370/2004  sunt definitive și sunt excluse de la controlul judecătoresc.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 47/1992, Curtea Constituțională a României este declarată ca fiind „independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei şi prezentei legi”, dar această dispoziție de principiu   nu incumbă și caracterul de inatacabilitate al hotărârilor sale, care sunt date în aplicarea legii, și prin care autoritatea publică centrală Curtea Constituțională a României  vatămă drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum este dreptul de a alege, pentru apărarea căruia am formulat cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 172/39/2025.

Curtea de Apel Suceava a adăugat la legea 370/2004. Anularea alegerilor prezidențiale este reglementată de art. 52 care prevede:

“(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.

(3) Soluționarea cererii de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”

Așadar, Legea nr. 370 din 2004 nu prevede că Hotărârea Curții Constituționale prin care se anulează alegerile este definitivă și nu poate fi supusă controlului instanțelor judecătorești.

Legea nr. 370 din 2004 privind alegerea președintelui României prevede că un singur tip de hotărâre a Curții Constituționale, emisă în aplicarea acestei legi, este definitivă, și anume: hotărârea prin care se soluționează contestațiile împotriva înregistrării sau respingerii înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale, prevăzută de art. 31 alin. 2 din lege. Citez textul art. 31 alin. 1 și 2:

 “(1) În cel mult 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la art. 29 alin. (2), respectiv la art. 30 alin. (6), candidații, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice, alianțele electorale și alegătorii pot contesta înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale, după caz. Contestațiile se fac în scris și se depun la Curtea Constituțională.”

(2) Curtea Constituțională soluționează contestațiile în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Hotărârile sunt definitive, se comunică de îndată Biroului Electoral Central și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

      Așadar, nicio dispoziție din Legea nr. 370/2004 nu prevede că toate hotărârile Curții Constituționale în procedura alegerilor prezidențiale ar fi definitive și că nu pot fi contestate în fața instanțelor judecătorești.

      Totodată, nicio dispoziție din Legea nr. 47/ 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu prevede că hotărârile Curții Constituționale sunt definitive și nu pot fi supuse controlului instanțelor de contencios administrative.

Art. 11 alin. 3 teza finală din Legea nr. 47/1997 prevede că “hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu pot fi atacate în contencios administrativ, întrucât general obligatoriu nu este sinonim cu definitiv.

Potrivit DEX al limbii române, obligatoriu  înseamnă “Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit.”, iar definitiv înseamnă “Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna”.

Numai în materie jurisdicțională o hotărâre este definitivă, dacă nu este supusă nici unei căi de atac.

Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu este un act emis in materie jurisdicțională, pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1  lit. d) și e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, aceste texte de lege prevăd următoarele:

“d) act administrativ-jurisdicțional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;

e) jurisdicție administrativă specială – activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale”

Curtea Constituțională nu a urmat o procedură bazată pe principiile contradictorialității și asigurării dreptului la apărare. Curtea Constituțională pur și simplu s-a întrunit în secret, fără a da publicității măcar un comunicat, nu m-a citat nici pe mine, nici pe ceilalți cetățeni cu drept de vot și nici pe candidați, pur și simplu ne-a anulat votul exprimat în turul I și ne-a interzis să ne exprimăm votul în turul al II-lea, absolut arbitrar, cu încălcarea Constituției României, a Legii nr. 47/1992 și a Legii nr. 370/2004 dar și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Cartei Drepturilor Fundamentale a UE.

Prin abuz de putere CCR a consemnat la finalul actului administrativ normativ, intitulat Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, că această “hotărâre” ar fi definitivă, întrucât nici în Constituția României, nici Legea nr. 370/2004 și nici Legea nr. 47/1992 nu prevăd că hotărârea Curții Constituționale prin care s-au anulat alegerile prezidențiale ar fi definitivă.

Atributul de a adăuga ori de a modifica legislația în vigoare aparține puterii legislative, reprezentată de Parlament, judecătorul neavând dreptul de a adăuga la lege. În concluzie instanța de fond a adăugat  la lege în următoarele moduri:

a. A considerat că statutul de independență a CCR față de alte instituții interne face ca actele sale să fie inatacabile în instanța de contencios administrativ ab initio, aspect care nu este prevăzut nicăieri în legislația României și nici Legea Fundamentală ori vreo normă comunitară nu îl prevede;

b. A adăugat la Lege prin introducerea artificială a atributului inatacabilității hotărârilor CCR de anulare a alegerilor prezidențiale, cum e Hotărârea nr.32/2024 a CCR și implicit de afectare a dreptului de a alege, fără ca acestă caracteristică  să fie prevăzută în vreun act normativ  din legislația României și fără să existe vreo normă internă care să-i confere judecătorului acest drept.

c. Indirect, a adăugat și hotărârile Curții Constituționale a României la categoria actelor ce nu pot fi contestate sau modificate de instanțele de contencios administrativ prevăzute de art. 5 din Legea 554/2004.

II. Hotărârea nr.  71 din 20.05.2025, pronunțată de Secția  de Contencios Administrativ a Curții de Apel Suceava în dosarul nr. 172/39/2025 a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă.

Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ este norma procesuală în materia contenciosului administrativ, iar judecătorul de fond a încălcat această normă procesuală în următoarele moduri:

A. Curtea Constituțională a României este o autoritate publică și face parte din organigrama instituțională a statului român, iar Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024 emisă de  pârâta CCR, a fost dată,  în aplicarea legii, așa cum se arată în chiar cuprinsul acesteia în paragraful 3,respectiv art. 37 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și art. 3 din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Președintelui României, și a produs efecte juridice, întrerupând intempestiv procedura de votare pentru turul al II-lea al alegerilor prezidențiale și împiedicând cetățenii români cu drept de vot, printre care mă număr și eu, reclamantul,  să-și exercit acest drept fundamental prevăzut în art. 36 alin. 1 din Constituția României. Efectul anulării alegerilor prezidențile reprezintă chiar punerea în executare a prevederilor art.52 din Legea nr.370/2004.

Citez aici paragraful 3 din Hotărârea CCR nr. 32/06.12.2024:

“Potrivit dispozițiilor art.146 lit.f) din Constituție, ale art.37 alin. (1) din Legea nr.47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.807 din 3 decembrie 2010, și ale art.3 din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.650 din 12 septembrie 2011, Curtea Constituțională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.”

Astfel, pentru motivele de mai sus, instanța de fond, în mod eronat, prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești  a refuzat să califice Hotărârea nr. CCR nr. 32/2024 emisă în executarea Legii 370/2004, ca fiind un act administrativ unilateral normativ așa cum e definit de art.2 alin.1 lit.c) din Legea 554/2004, norma procesuală specială în materia contenciosului administrativ, încălcând astfel aceste prevederi de procedură în materie.

B. Refuzând sau omițând să analizeze dacă emiterea Hotărârii nr.32/2024 a CCR s-a făcut cu respectarea unei proceduri bazate pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale instanța de fond a admis excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești,  excepție invocată din oficiu.

Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este un act administrativ normativ, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004: este un act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării și executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Curtea Constituțională a României este o autoritate publică, iar Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, a fost dată, așa cum se arată în chiar cuprinsul hotărârii în paragraful 3,  în aplicarea legii, respectiv art. 37 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și art. 3 din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Președintelui României, și a produs efecte juridice, întrerupând intempestiv procedura de votare pentru turul al II-lea al alegerilor prezidențiale și împiedicând cetățenii români cu drept de vot, printre care mă număr și eu reclamantul,  să-și exercite acest drept fundamental prevăzut în art. 36 alin. 1 din Constituția României.

Hotărârea CCR  nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu se află între actele administrative exceptate de a fi atacate în contenciosul administrativ, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu privește relația dintre Curtea constituțională și Parlamentul României, nu este un act de comandament cu caracter militar și pentru modificarea sau desființarea acestei hotărâri nu există o altă procedură judiciară prevăzută de vreo lege organică.

Așadar, singura cale pentru desființarea acestui act administrativ normativ este acțiunea în contencios administrativ.

Dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică,  printr-un act administrativ, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și de anulare a actului este prevăzut de Constituția României, în art. 52,  ca un drept fundamental.

Condițiile și limitele exercitării acestui drept sunt stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:

“(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”

Aceeași lege prevede expres semnificația termenilor de “drept vătămat” și „interes legitim public”, în art. 2 alin. 1 lit. o) și r):

“o) drept vătămat – orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;

r) interes legitim public – interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice;”

 Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu este un act emis in materie jurisdicțională, pentru că în emiterea ei nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1  lit. d) și e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, norma procesuală în materie.

Astfel, aceste texte de lege prevăd următoarele:

“d) act administrativ-jurisdicțional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;

e) jurisdicție administrativă specială – activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale”

În practica Curții Constituționale, în conținutul motivării deciziilor sale este introdusă, la început și procedura de citare, ori în conținutul Hotărârii nr.32 procedura de citare a părților și asigurarea dreptului la apărare, lipsește cu desăvârșire.

Mai trebuie reținut că Legea 47/1992 la art.29-33, prevede că CCR  aplică o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale, numai în materia deciziilor sale care privesc excepțiile de neconstituționalitate ale unor norme legale ridicate de cetățeni în instanțele de judecată ori de către Avocatul Poporului. Nicăieri Legea Fundamentală sau Legea nr.47/1992 nu prevăd că acestă procedură s-ar aplica și în procesul emiterii hotărârilor CCR  așa cum este Hotărârea nr. 32/06..12.2024.

Curtea Constituțională nu a urmat o procedură bazată pe principiile contradictorialității și asigurării dreptului la apărare. Curtea Constituțională pur și simplu s-a întrunit în secret, fără a da publicității măcar un comunicat, nu m-a citat nici pe mine, nici pe ceilalți cetățeni cu drept de vot și nici pe candidați, pur și simplu ne-a anulat votul exprimat în turul I și ne-a interzis să ne exprimăm votul în turul al II-lea, absolut arbitrar, cu încălcarea Constituției României, a Legii nr. 47/1992 și a Legii nr. 370/2004 dar și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Cartei Drepturilor Fundamentale a UE.

Când îndeplinește atribuția de jurisdicție constituțională, Curtea Constituțională înștiințează părțile despre termenul fixat pentru soluționarea excepției, la ședintă publică anunțată participă un procuror, căruia i se acordă cuvântul pentru a pune concluzii, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția își spune punctul de vedere, iar încheierile de sesizare a CCR sunt comunicate  încheierile de sesizare sunt comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului,  pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Citez aici disp. art. 30 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru a avea deplina înțelegere a atribuției de jurisdicție constituțională:

“(1) Primind încheierea prevăzută la art. 29 alin. (4), președintele Curții Constituționale va desemna judecătorul-raportor și va comunică încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, indicându-le data până la care pot să trimită punctul lor de vedere. Prevederile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Judecătorul desemnat ca raportor, potrivit alin. (1), este obligat să ia măsurile necesare pentru administrarea probelor la data judecății.

(3) Judecata are loc la termenul stabilit, pe baza actelor cuprinse în dosar, cu înștiințarea părților și a Ministerului Public.

(4) Participarea procurorului la judecată este obligatorie.

(5) Părțile pot fi reprezentate prin avocați cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casație și Justiție.”

Ori, în ce privește Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională s-a întâlnit în secret, la ședință nu a fost citat nimeni, nici măcar candidații din turul I sau din turul al II-lea, pentru că voturile primite în turul I de toți candidații au fost anulate, pur și simplu aruncate la gunoi, nu a participat nici măcar procurorul, nu a existat nici contradictorialitate și nici respectarea dreptului la apărare.

Așadar, este absolut revoltător să se susțină și să fie acceptată ideea falsă că Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024 a CCR ar fi un act juridicțional constituțional cu caracter definitiv.

Împrejurarea că acest act a fost emis de persoane care compun Curtea Constituțională, nu îl transformă  în act jurisdicțional constituțional.  Acest lucru este tot atât de adevărat pe cât este că o scrisoare, trimisă de un judecător din cadrul Puterii Judecătorești unui prieten din copilărie, ar fi hotărâre judecătorească.

Astfel, calificând în mod eronat Hotărârea 32/06.12.2024 a CCR ca fiind un act administrativ jurisdicțional și admițând excepția de inadmisibilitate a acțiunii ridicată de pârâtă (deși aceasta a fost emisă cu încălcarea procedurii bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale, prevăzute la lit.e alin. 1 art.2 a Legii nr.554/2004), instanța de fond a încălcat chiar norma procesuală prevăzută de Legea nr.554 art.2, alin1, lit.e.

C. Prin exces de putere CCR a consemnat la finalul actului administrativ normativ, intitulat Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, că această “hotărâre” ar fi definitivă, întrucât nici în Constituția României, nici în Legea nr. 47/1992 și nici în Legea nr. 370/2004 nu se prevede că această specie de hotărâre emisă de autoritatea publică Curtea Constituțională a României ar fi definitivă.

            Astfel, instanța de fond refuzând să analizeze Hotărârea nr.32/2024 a CCR din prisma prevederilor Legii 554/2004 art 2 alin.1 lit.art. n) „exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;” a violat această normă procesuală.

III. Hotărârea nr. 71 din 20.05.2025, pronunțată de Secția de Contencios Administrativ a Curții de Apel Suceava  în dosarul nr. 172/39/2025, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă.

A. Instanța de fond, prin admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru necompetență generală ridicată din oficiu, a încălcat următoarele norme de drept material care mă îndreptățesc să atac în instanța de contencios administrativ orice act administrativ inclusiv Hotărârea CCR nr.32/2024:

– art. 1 alin. 1, art.5 și art 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

–  art. 21, art. 52 și art.126 alin. 6 din Constituția României,

– art. 47 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care prevede că orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii  sunt încălcate are dreptul la o cale eficientă în fața unei instanțe judecătorești;

– art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independent și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.”

-jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ex. Popescu contra României,  Bellet contra Franței, Golder contra Regatului Unit etc.

            Dreptul meu de a mă adresa instanței de contencios administrativ cu acțiune împotriva actului administrativ normativ intitulat Hotărărea nr. 32 din 6 decembrie 2024, se bazează pe normele amintite mai sus însă instanța de fond în mod eronat, împotriva cestor prevederi, a considerat că hotărârile CCR nu pot fi atacate în instanța de contencios administrativ, deși nu sunt exceptate de la fi atacate de niciunadintre aceste norme, ori de  alte norme din dreptul național ori comunitar.

B. Instanța de fond a emis hotărârea dedusă prezentului recurs cu încălcarea prevederilor Legii 47/1992 și chiar a art. 147 (4) din Constituție astfel:

a. Judecătorul de fond, considerând Hotărârea nr.32/06.12.2024 a CCR ca fiind act administrativ jurisdicțional,  în mod eronat a extrapolat asupra hotărârilor CCR și implicit și asupra acesteia, prevederile  art.29-33 din Legea 47/1992, prevederi prevăzute explicit doar pentru aceledecizii ale CCR care se dau în cazul ridicării unor excepții de neconstituționalitate a legilor de către Avocatul Poporului ori de către cetățeni, în procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată, acestea fiind singurele acte administrativ-jursidicționale ale CCR pentru care există o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale. Pentru emiterea hotărârilor CCR nu exisă prevăzută o astfel de procedură în legislația românească incidentă.

b. Judecătorul de fond nici măcar nu a amintit în motivarea sa și astfel a refuzat să aplice, prevederile art. 147(4) din Constituție și art. 11 alin. 3 teza a 2-a a Legii 47/1992 referitoare la obligativitatea generală, erga omnes, a tuturor deciziilor CCR, inclusiv a Deciziei CCR nr.390 din 8 iunie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr.612 din 22.06.2021,pct.83, prin care aceasta  impune ca normele comunitare să fie aplicate prioritar în raport cu dreptul intern infraconstituțional. Mai precis judecătorul de fond a omis să aplice cu prioritate dreptul prevăzut la  art 47(1) al CDFUE față de chiar Legea 47/1992 (care este infraconstituțională și nu a fost niciodată verificată de plenul CCR pentru constituționalitate) și să dea dreptul susbsemnatului la o cale eficientă în justiție împotriva Hotărârii nr. 32/2004 a CCR prin care i s-a vătămat dreptul la vot.

D. Instanța de fond a emis hotărârea dedusă prezentului recurs cu încălcarea prevederilor art. 10 Cod Civil, art. 20(2) și 21 din Constituție și art. 47(1) din CDFUE

Instanța de fond a considerat că atributul de „obligatoriu erga omnes” al hotărârilor CCR înseamnă și restricționarea dreptului susbsemnatului de a se îndrepta în instanța de contencios administrativ împotriva unei hotărâri a CCR cum este cea dedusă suspendării.

Potrivit DEX al limbii române, obligatoriu  înseamnă “Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit.”, iar definitiv înseamnă “Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna”. Se poate observa că între cele două noțiuni nu există o relație de  sinonimie.

Judecătorul de fond a făcut aceasta interpretând prin analogie că hotărâriile CCR sunt acte administrativ-jurisdicționale cum sunt doar deciziile date de CCR în cazurile ridicării unor excepții de neconstituționalitate, unde există o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare, citării și independenței activității administrativ-jurisdicționale. Pentru emiterea hotărârilor CCR nu exisă prevăzută o astfel de procedură în legislația românească incidentă.

Tocmai interpretarea prin analogie care are ca rezultat restricționarea dreptului meu fundamental de acces la justiție pentru atacarea Hotărârii 32/06.12.2024 a CCR, drept prevăzut de art. 21 din Constituție și de art. 6 al CEDO, precum și dreptul la o cale eficientă  în fața unei instanțe de judecată, prevăzut de art.47(1) al CDFUE, constituie o violare a prevederilor art.10 din Codului Civil.

Dacă Legiuitorul Român ar fi dorit ca toate hotărârile CCR să fie definitive și deci inatacabile, fie ar fi menționat acest lucru într-un articol de lege dedicat din Legea 47/1992 privind statulul Curții Constituționale, fie, ar fi menționat acest lucru în fiecare articol de lege în care se vorbește despre hotărârile CCR.  Se poate însă observa că legiuitorul distinge între hotărâri ale CCR care sunt definitive cum sunt cele stipulate la art. 31 alin.2 din Legea 370/2004  și celelalte tipuri de hotărâri ale CCR, din care face parte și Hotărârea 32 din 06.12.2024, cărora legiuitorul nu le-a acordat atributul de a fi definitive. Dacă azi Legiuitorul ar adopta o normă legală prin care să se reglementeze ca toate hotărârile CCR să devină definitive, ar rezulta, per a contrario, că înainte de edictarea acestei norme ele nu au fost toate definitive.

Conform principiului supremației, dreptul european are o valoare superioară față de legislațiile naționale ale statelor membre. Principiul supremației este valabil pentru toate actele europene care au caracter obligatoriu. Statele membre nu pot aşadar să aplice o normă națională care ar fi contrară dreptului european. În consecință, judecătorul național în fața căruia se ridică chestiunea incompatibilității dintre o normă internă și o normă de drept european (primară sau secundară) trebuie să o rezolve direct, în sensul de a acorda prioritate normei europene, indiferent de rangul normei în ierarhia normelor interne.

Ordinea juridică nou creată de tratatele fondatoare şi modificatoare se integrează în ordinea juridică a statelor membre. Ca urmare, tratatele ar fi lipsite de efecte dacă s-ar admite ca o măsură națională ulterioară să prevaleze asupra dreptului izvorât din tratate. Orice altă soluție ar aduce atingere uniformității dreptului Uniunii deoarece câmpul de aplicare al acestuia ar varia în funcție de opțiunile legislative ulterioare ale fiecărui stat membru. Instanța de fond însă a refuzat să aplice prevederile  art.47(1) al CDFUE care, în raport cu dreptul meu fundamental de acces la justițe împotriva Hotărârii nr.32/2024 a CCR, pentru apărarea dreptului fundamental de a vota, sunt mai  favorabile decât norma internă, în speță decât Legea nr.47/1992, instanța de fond încălcând astfel prevederile art. 20(2) din Constituție, care prevăd că „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.” Practic instanța de fond, cu  intenție, a aplicat norma internă împotriva celei comunitare, anume norma nefavorabilă dreptului meu de acces la justiție împotriva  Hotărârii nr.32/2024 a CCR, împotriva normei mai favorabile care prevede dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești împotriva actului prin care mi-a fost anulat dreptul fundamental la vot în efectivitatea sa.

Față de cele menționate mai sus, precum și față de celelalte argumente din cererea de chemare în judecată, soluția de admitere a excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești ridicată din oficiu de instanță și respingerea cererii mele ca inadmisibilă este nelegală,reprezintă de fapt o denegare de dreptate, interzisă de art. 5 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, care stabilește cu valoare de principiu fundamental al procesului civil că: “Nici un judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”

În concluzie, față de toate aceste motive, vă rog să admiteți recursul meu așa cum a fost formulat și să dispuneți casarea hotărârii nr. 71 din data de 20.05.2025, pronunțată de Secția de Contencios administrativ și Fiscal a Curții de Apel Suceava, în dosarul nr. 172/39/2025, și, în temeiul art. 497 alin. 1 Cod de procedură civilă, să trimiteți cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava

În temeiul art. 411 alin. 2 lit. a) Cod de procedură civilă, solicit judecata recursului și în lipsa mea și totodată, în temeiul art. 154 alin. 6 Cod de Procedură Civilă, solicit comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură prin poșta electronică, la adresa de email .

Anexez prezentului recurs practică judiciară relevantă prin care hotărâri ale CCR date în aplicarea legii au fost calificate ca acte administrative normative și au fost modificate pe calea contenciosului administrativ, precum și taxa judiciară de timbru de 20 de lei.

Recurent-reclamant

Data                                                                               Nume prenume

                                                                                              Semnătura

Domnului Președinte al Secției de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel Suceava

Către,

Curtea Constituțională

Stimate Domnule Președinte Marian Enache,

            Subsemnatul, ……………………………, CNP:………………………., domiciliat în………………………………………………….. calitate de cetățean român cu drept de vot,

            în temeiul art. 146 lit. f) din Constituția României, republicată, coroborat cu prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, formulez prezenta

CERERE DE ANULARE A ALEGERILOR

            prin care vă solicit să constatați că procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au avut un efect convergent de desconsiderare a principiilor esențiale ale alegerilor democratice și să dispuneți anularea acestuia,

            pentru următoarele

MOTIVE:

La data de 4 mai 2025 a avut loc primul tur pentru alegerea Președintelui României.

În urma acestui tur de scrutin, care a avut o prezență la vot de 53,21%, candidații aleși să participe în turul al doilea au fost domnii George-Nicolae Simion, care a obținut un scor de 40,96% din voturi, și Nicușor-Daniel Dan, care a obținut un scor de 20,99% din voturi.

În perioada cuprinsă între ziua votului din turul întâi și data începerii campaniei electorale pentru turul al doilea, a început o operațiune de dezinformare a electoratului și de denigrare a candidatului George-Nicolae Simion, care a continuat și după data începerii campaniei electorale (9 mai 2025) și care s-a desfășurat inclusiv în data de 18 mai 2025, ziua alegerilor, cu scopul de a insufla frică în electorat.

Aceste scenarii au făcut referire la o eventuală apropiere a partidului Alianța pentru Unirea Românilor (în continuare, Partidul sau AUR) și a candidatului George-Nicolae Simion de Rusia, la faptul că ar avea presupuse viziuni pro-ruse, pro-legionare ori pro-fasciste, la faptul că AUR ar dori scoaterea României din UE și din NATO (aspecte combătute în mod repetat în toate declarațiile publice), la faptul că alegerea candidatului George-Nicolae Simion în calitate de Președinte al României este susținută de serviciile de informații românești, respectiv că eventuala alegere ar fi de natură să distrugă democrația din România.

– Astfel, au fost utilizate și falsificate, într-un mod iresponsabil, noțiuni și elemente de natură istorică (e.g., Mineriada din iunie 1990) în scopul dezinformării și denigrării și a inducerii unei stări de frică generalizată în mentalul populației României.

Propagarea agresivă către populația României a unor teorii cvasi-conspiraționiste ce susțineau revenirea la putere a unor mișcări extremiste, distrugerea democrației din România ori ieșirea României din UE, reprezintă acuze de o gravitate extraordinară ce au fost inoculate alegătorilor și care au condus la inducerea lor în eroare, prin insuflarea unei stări de frică în rândul cetățenilor.

– Universitatea din București a efectuat un sondaj pe platforma de socializare Facebook.com, care reprezenta, de fapt, un îndemn la vot pentru contracandidatul Nicușor-Daniel Dan.

– Cu nerespectarea legislației în vigoare privind materialele de propagandă electorală, au fost mobilizați formatori de opinie (influenceri) importanți în susținerea candidaturii lui Nicușor-Daniel Dan, printre care persoane notorii precum Delia Matache, Mihai Bendeac, Imogen, Andreea Suciu, Irina Rimes, Lora Official etc.

– În această campanie nelegală desfășurată în favoarea dlui. Nicușor-Daniel Dan și-au adus aportul și persoane din mediul de afaceri, cum ar fi, cu titlu de exemplu, Florin Talpeș – fondatorul și CEO-ul Bitdefender.

– În timp ce reclama subminarea rezilienței și supunerea la manipulare din partea „interferenței internaționale străine”, Emmanuel Macron și-a arătat, în mod indirect, susținerea față de Nicușor-Daniel Dan, punctând că alegerile din 18 mai 2025 sunt extrem de importante pentru bunul parcurs european al României.

– Fondatorul aplicației de mesagerie Telegram, Pavel Durov, susține că serviciile franceze de informații externe i-ar fi cerut acces la adrese IP ale suspecților de terorism, în cadrul unei întâlniri care ar fi avut drept pretext combaterea terorismului și a pornografiei infantile. Cu toate acestea, potrivit lui Durov, tema principală a discuției ar fi fost însă de natură geopolitică și a vizat țări precum Republica Moldova, România și Ucraina.     

– Președinta Republicii Moldova și-a arătat public susținerea față de Nicușor-Daniel Dan,

– Liderul opoziției spaniole și președintele Partidului Popular din Spania (PP), Alberto Núñez Feijóo, a transmis un mesaj de susținere pentru Nicușor-Daniel Dan,

– În presa din Statele Unite ale Americii se reclamă intervenții și presiuni din partea unor state din UE referitor la procesul electoral din România, în sensul că „voința poporului a fost călcată în picioare de o uniune de tehnocrați, presiuni ale serviciilor de informații străine și decrete judiciare.”

Motivele de drept

În ceea ce privește argumentele de drept de natură să conducă la admiterea prezentei contestații, vă învederez că, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. f) din Constituție, ale art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, și ale art. 3 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, Curtea Constituțională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului.

            Nicușor-Daniel Dan a beneficiat și de un tratament preferențial pe platformele de social media, ceea ce a avut ca efect denaturarea manifestării de voință a alegătorilor, astfel, odată cu începerea celui de-al doilea tur de scrutin, urmare a plângerilor formulate de AUR și de filiala AUR Brașov, respectiv de mai multe  persoane fizice, au fost emise sute de decizii prin care s-a dispus în același sens: eliminarea conținutului ilegal.

Totodată, vă învederez că statul român a fost incapabil de a acționa împotriva conturilor inautentice, fapt dublat de pasivitatea platformelor online de a suspenda ori elimina conturile vizate de conținutul ilegal.

Probele

În dovedirea susținerilor formulate în prezenta contestație, vă solicit administrarea probelor cu înscrisurile și mijloacele materiale de probă anexate prezentei.

Concluziile

Pentru toate aceste considerente, vă solicit respectuos să constatați că procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au avut un efect convergent de desconsiderare a principiilor esențiale ale alegerilor democratice principiilor esențiale ale alegerilor democratice și să dispuneți anularea acestuia.

21.05.2025 Semnătura

Suspendare executare act administrativ

Anulare act administrativ

Domnule Președinte,

Subsemnata Axinte Lăcrămioara,în calitate de reclamant, formulez, în temeiul art. 15 alin. 1 și art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,  prezenta cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a României, cu sediul în mun. București, str. Calea 13 Septembrie nr. 2, Palatul Parlamentului intrarea B1, sector 5,  cu adresa de poștă electronică registratura.generala@ccr.ro

 în temeiul art. 15 alin. 1 rap. la art. 14 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 1¹ din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. 1 rap. La art. 2 alin. 1 lit.a), b), c), n), o), r), art. 8 alin. 1 și alin.1¹din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 47/1992 și art. 52, 53 din Legea nr. 370/2004, pct. 7 din Anexa HG nr. 1061/2024 și art. 2 alin. 1 și 2, art. 36 alin. 1 și 81 alin. 1 din Constituția României, solicit:

1. Suspendarea executării actului administrativ unilateral normativ intitulat Hotărîrea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 până la soluționarea definitivă a capătului 2 de cerere
2. Anularea Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024
3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute de mine, reclamantul, în acest proces

Pentru următoarele

M O T I V E:

1. Chestiuni prealabile
2. Am dreptul de a mă adresa în fața unei instanțe judecătorești pentru apărarea dreptului fundamental de a alege, drept prevăzut de art. 36 alin. 1 din Constituția României, art. 40 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE și art. 3 din Primul Protocol Adițional CEDO.

• Dreptul meu de a mă adresa instanței de contencios administrativ cu acțiune împotriva actului administrativ normativ intitulat Hotărărea nr. 32 din 6 decembrie 2024, se bazează pe:

– art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

–  art. 21, art. 52 și art.126 alin. 6 din Constituția României,

– art. 47 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care prevede că orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii  sunt încălcate are dreptul la o cale eficientă în fața unei instanțe judecătorești;

– art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independent și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.”

C. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este un act administrativ normativ, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004: este un act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării și executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Curtea Constituțională a României este o autoritate publică, iar Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, a fost dată, așa cum se arată în chiar cuprinsul hotărârii în paragraful 3,  în aplicarea legii, respectiv art. 37 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și art. 3 din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Președintelui României, și a produs efecte juridice, întrerupând intempestiv procedura de votare pentru turul al II-lea al alegerilor prezidențiale și împiedicând cetățenii români cu drept de vot, printre care mă număr și eu reclamantul,  să-și exercite acest drept fundamental prevăzut în art. 36 alin. 1 din Constituția României.

Hotărârea CCR  nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu se află între actele administrative exceptate de a fi atacate în contenciosul administrativ, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu privește relația dintre Curtea constituțională și Parlamentul României, nu este un act de comandament cu caracter militar și pentru modificarea sau desființarea acestei hotărâri nu există o altă procedură judiciară prevăzută de vreo lege organică.

Așadar, singura cale pentru desființarea acestui act administrativ normativ este acțiunea în contencios administrativ.

Dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică,  printr-un act administrativ, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și de anulare a actului este prevăzut de Constituția României, în art. 52,  ca un drept fundamental.

Condițiile și limitele exercitării acestui drept sunt stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:

“(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”

Aceeași lege prevede expres semnificația termenilor de “drept vătămat” și „interes legitim public”, în art. 2 alin. 1 lit. o) și r):

“o) drept vătămat – orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;

r) interes legitim public – interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice;”

D. Dreptul meu de cetățean cu drept de vot a fost vătămat prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, pentru că votul meu valabil exprimat în turul I din data de 24 noiembrie 2024 a fost anulat, aruncat la gunoi, și am fost împiedicat să mi exprim votul în turul al II-lea din 8 decembrie 2024, prin aplicarea ștampilei “votat” pe unul din cei doi candidați care fuseseră validați prin Hotărârea CCR nr. 31, ca și cum aș fi fost un cetățean lipsit de drepturile electorale, deși nu sunt în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, iar art. 53 alin. 1 din Constituția României prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți se poate face numai prin lege.

În mod indirect și ilegal, prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o cer, am fost încadrat și eu, dar și toți cetățenii români cu drept de vot, în categoria prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, adică în categoria debililor sau alienaților mintali, pușilor sub interdicție sau condamnaților la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre definitivă, fiind batjocoriți, înjosiți și umiliți, ca persoane care nu merită să-și exercite dreptul de vot.

Așadar, nu numai că mi s-a restrâns, mie și celorlalți cetățeni cu drept de vot,  dreptul fundamental de a alege unul dintre cei doi candidați validați prin Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin hotărârea nelegală a CCR și nu prin lege, dar practic acest drept ni s-a anulat definitiv pentru alegerile prezidențiale.

E. Totodată, prin Hotărârea a cărei anulare o cer a fost adusă atingere și interesului legitim public, întrucât această hotărâre a împins România înafara ordinii de drept și a democrației constituționale, dreptul de vot al tutorur cetățenilor români înscriși în lista electorală permanentă a fost încălcat, respectarea de către autoritățile publice a drepturilor și libertăților cetățenilor români fiind pusă sub semnul incertitudinii totale.

Statul Român nu are un Președinte ales deși mandatul Președintelui anterior s-a încheiat la data de 21 decembrie 2024, prin ajungerea la finalul duratei de 5 ani de la depunerea jurământului.

F. Hotărârile Curții Constituționale date în aplicarea Legii nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României și orice altă hotărâre dată de Curtea Constituțională în materiile prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. B din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții constituționale, pot fi supuse controlului contenciosului administrativ.

Într-adevăr  art. 11 alin. 3 teza finală din Legea nr. 47/1997 prevede că “hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu pot fi atacate în contencios administrativ, întrucât general obligatoriu nu este sinonim cu definitiv.

Potrivit DEX al limbii române, obligatoriu  înseamnă “Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit.”, iar definitiv înseamnă “Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna”.

Numai în materie jurisdicțională o hotărâre este definitivă dacă nu este supusă nici unei căi de atac.

Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu este un act emis in materie jurisdicțională, pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1  lit. d) și e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, aceste texte de lege sunt următoarele:

“d) act administrativ-jurisdicțional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;

e) jurisdicție administrativă specială – activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale”

Curtea Constituțională nu a urmat o procedură bazată pe principiile contradictorialității și asigurării dreptului la apărare. Curtea Constituționalăpur și simplu s-a întrunit în secret, fără a da publicității măcar un comunicat, nu m-a citat nici pe mine, nici pe ceilalți cetățeni cu drept de vot și nici pe candidați, pur și simplu ne-a anulat votul exprimat în turul I și ne-a interzis să ne exprimăm votul în turul al II-lea, absolut arbitrar, cu încălcarea Constituției României, a Legii nr. 47/1992 și a Legii nr. 370/2004 dar și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Cartei Drepturilor Fundamentale a UE.

Prin abuz de putere CCR a consemnat la finalul actului administrativ normativ, intitulat Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, că această “hotărâre” ar fi definitivă, întrucât nici în Constituția României, nici în Legea nr. 47/1992 și nici în Legea nr. 370/2004 nu se prevede că vreo hotărâre emisă de autoritatea publică Curtea Constituțională a României ar fi definitivă.

Într-adevar Curtea Constituțională a României are și atribuții jurisdicționale, dar numai în materia verificării constituționalității proiectelor de legi, în cazul controlului anterior de constituționalitate sau în cazul controlului posterior, când soluționează excepțiile de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești.

Când îndeplinește atribuția de jurisdicție constituțională, Curtea Constituțională înștiințează părțile despre termenul fixat pentru soluționarea excepției, la ședintă publică anunțată participă un procuror, căruia i se acordă cuvântul pentru a pune concluzii, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția își spune punctul de vedere, iar încheierile de sesizare a CCR sunt comunicate  încheierile de sesizare sunt comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului,  pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Citez aici disp. Art. 30 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru a avea deplina înțelegere a atribuției de jurisdicție constituțională:

“(1) Primind încheierea prevăzută la art. 29 alin. (4), președintele Curții Constituționale va desemna judecătorul-raportor și va comunică încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, indicându-le data până la care pot să trimită punctul lor de vedere. Prevederile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Judecătorul desemnat ca raportor, potrivit alin. (1), este obligat să ia măsurile necesare pentru administrarea probelor la data judecății.

(3) Judecata are loc la termenul stabilit, pe baza actelor cuprinse în dosar, cu înștiințarea părților și a Ministerului Public.

(4) Participarea procurorului la judecată este obligatorie.

(5) Părțile pot fi reprezentate prin avocați cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casație și Justiție.”

Or, în ce privește Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională s-a întâlnit în secret, la ședință nu a fost citat nimeni, nici măcar candidații din turul I sau din turul al II-lea, pentru că voturile primite în turul I de toți candidații au fost anulate, pur și simplu aruncate la gunoi, nu a participat nici măcar procurorul, nu a existat nici contradictorialitate nici respectarea dreptului la apărare.

Așadar, este absolut revoltător să se susțină și să fie acceptată ideea falsă că Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024 ar fi un act juridicțional constituțional.

Împrejurarea că acest act a fost emis de persoane care compun Curtea Constituțională, nu îl transformă  în act jurisdicțional constituțional.  Acest lucru este tot atât de adevărat pe cât este că o scrisoare, trimisă de un judecător din cadrul Puterii Judecătorești unui prieten din copilărie, ar fi hotărâre judecătorească.

II. Motivarea capătului de  cerere având ca obiect suspendarea executării Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024.

În cauză am îndeplinit condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, mai exact am depus plângere prealabilă la emitentul actului a cărui anulare o cer, respectiv la Curtea Constituțională a României, plângere transmisă prin email la adresa indicată pe site-ul instituției și anexez prezentei acțiuni plângerea prealabilă și dovada transmiterii prin email.

Actul administrativ normativ a fost emis cu încălcarea legii, mai precis sunt 6 motive de nelegalitate ale acestui act, pe care le voi dezvolta la motivarea capătului 2 de cerere, dar pe care doar le enumăr aici:

– Curtea Constituțională, în emiterea hotărârii deduse prezentei plângeri prealabile, a comis un exces de putere, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit n) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, a interpretat în mod abuziv  atribuția prevăzută de  art.146 lit. f) din Constituție, sesizându-se din oficiu, desi art. 10 din Legea nr. 47/1997 prevede expres că sesizarea trebuie făcută în scris și motivat;

– a fost emis cu încălcarea termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuție posibilitatea anulării alegerilor, după ce anterior validase prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 turul I și rezultatele acestui tur;

– a fost dat cu încălcarea condițiilor de fond prevăzute de art. 52  din Legea nr. 37/2004, necesare pentru anularea alegerilor;

– a fost emis și cu încălcarea art. 2 din Constituția României privind Suveranitatea, ca principiu constituțional general.

– a fost emis și cu încălcarea dreptului fundamental de a alege, prevăzut de art. 36 alin. 1 coroborat cu art. 81 alin. 1 din Constituția României.

Împrejurările în care a fost emis acest act administrativ, judecătorii Curții Constituționale întâlnindu-se pe ascuns, fără să dea un comunicat de presă despre ședința din 6 decembrie, sesizându-se din oficiu, pe baza unor documente apărute în spațiul public, adică în mass-media, fără să fi fost sesizați de persoane îndreptățite de Legea 370/2004 să ceară anularea alegerilor, cu dovezi autentice, asumate de persoanele care ar fi putut face sesizarea, întrerupând intempestiv procedura de votare în turul al II-lea, care era în curs de desfășurare la secțiile de votare din străinătate, deși cu doar 4 zile înainte aceeași judecători validaseră turul I, confirmând că procesul electoral în turul I a fost corect, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, reprezintă un caz bine justificat pentru suspendarea executării Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, asupra căreia există serioase îndoieli în ce privește legalitatea acestuia.

Totodată, se impune suspendarea executării Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 pentru că eu, în calitate de cetățean român cu drept de vot, care eram și sunt înscris în lista electorală permanentă, sunt expusă unui pierderi iminente, întrucât nu voi mai putea să-mi exercit dreptul de vot pentru unul din candidații validați în urma turului I, după data de 4 mai 2025, când va avea loc turul I al alegerilor prezidențiale organizate în urma Hotărârii ilegale a CCR, a cărei anulare cer.

Suspendarea executării Hotărârii a cărei anulare o cer se impune și pentru ca pârâta, în calitate de emitent al actului administrativ ilegal, să fie împiedicată să comită și alte abuzuri. Singura autoritate care este în măsură să sancționeze acest abuz constituțional și legal al Curții Constituționale este Justiția.

Justiția este una dintre puterile Statului Român și reintrarea în cadrul constituțional o poate face numai Justiția, pentru că celelate puteri: executive și parlamentară nu vor, nu pot sau nu au interes pentru respectarea drepturilor fundamentale.

Potrivit art. 126 alin. 6 din Constituția României, controlul judecătoresc al actelor administrative este garantat și citez:

“Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrative, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și actelor de comandament militar.”

Așadar, instanța de contencios administrativ este competentă să controleze legalitatea actului administrativ normativ Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 și sunt întrunite toate condițiile pentru suspendarea actului contestat, respectiv cele prevăzute de art. 15 rap. la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel încât vă solicit soluționarea acestui capăt de cerere de urgență și cu precădere, așa cum obligă art. 15 rap. la art. 14 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

1. Motivele de anulare a actului administrativ normativ intitulat Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024

1. Curtea Constituțională, în emiterea Hotărârii  nr. 32 din 6 decembrie 2024, a comis un exces de putere, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit n) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004:  „exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;”.

Prin actul administrativ normativ  denumit Hotărârea nr. 32/06.12.2024, CCR a interpretat în mod abuziv  atribuția prevăzută de  art.146 lit. f) din Constituție, aceea de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea președintelui României, anulând, printr-o autosesizare arbitrară, întreg procesul democratic de alegere a Președintelui României.

Procedura pentru alegerea președintelui României este prevăzută de Legea nr. 370//2004, iar atribuțiile Curții Constituționale sunt de asemenea prevăzute expres în această lege.

Astfel, nici Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale nr. 47/1992 și nici Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României, nu prevede dreptul Curții Constituționale de a se sesiza din oficiu, prin fapta de  „ a lua act de conținutul” unor documente prezentate în Ședința Consiliului Suprem de Apărare a țării și aduse la cunoștință publică, așa cum se indică textual în paragraful nr. 5 al Hotărării a cărei anulare o cer.

Astfel, Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea curții Constituționale prevede că:

„Articolul 10

(1) Curtea Constituțională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituție, republicată, sau de legea sa organică.

(2) Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate.”

Așadar CCR nu are dreptul să se autosesizeze, ea poate fi sesizată doar în scris și motivat.

De asemenea, potrivit art. 52 alin.1 și 2 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României:

„(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.”

Prin urmare, potrivit textului de lege citat, dreptul de a sesiza Curtea Constituțională, cu o cerere având acest obiect, este recunoscut numai competitorilor electorali, respectiv: partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și candidaților care au participat la alegeri. Dacă orice altă persoană ar fi formulat o asemenea cerere, Curtea Constituțională ar fi trebuit să o respingă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate/ca inadmisibilă.

La alegerile prezidențiale din 2024, Curtea Constituțională a fost sesizată cu două cereri de anulare a alegerilor, de către candidații: Sebastian Constantin Popescu și Cristian-Vasile Terheș, contestații care au fost respinse. Contestația  formulată de candidatul Sebastian Constantin   Popescu a fost respinsă ca tardivă (Hotărârea CCR nr. 29 din 28 noiembrie 2024), iar contestația candidatului Cristian – Vasile Terheș a fost respinsă ca neîntemeiată (Hotărârea CCR nr. 30 din 2 decembrie 2024), ambele hotărâri fiind publicate în Monitorul Oficial.

În considerentele Hotărârii nr. 29 din 28 noiembrie 2024, paragraful 15, Curtea Constituțională a reținut că: “în aplicarea dispozițiilor legale antereferite, pct.103 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegere Președintelui României în anul 2024, publicată în Monitorul Oficial al  României, Partea I, nr.874 din 30 august 2024, stabilește că formularea cererilor pentru anularea alegerilor pe motiv de fraudă electorală se realizează de către competitorii electorali în termen de cel mult 3 zile de la încheierea votării, cel mai târziu până la data de 26 noiembrie 2024, ora 24,00”.

Iar în considerentele Hotărârii nr. 30 din 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională a reținut în paragrafele 30 și 31 că:

“ 30. Curtea reține că nici Biroul Electoral Central și nici celelalte birouri electorale nu au identificat elemente de natură să conducă la reținerea existenței unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor. Examinarea Curții Constituționale converge către aceeași concluzie și, în consecință, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.52 alin.(1) din Legea nr.370/2004, conform cărora Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care participă la al doilea tur de scrutin.

31. Cu privire la argumentele învederate în susținerea cererii de anulare referitoare la modul de desfășurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat de alegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeași unitate administrativ-teritorială în care se afla secția de votare la care au votat, Curtea reține că aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii, astfel că nu pot fi analizate în acest cadru procesual.”

Ca urmare a respingerii celor două contestații, prin Hotărârea nr.31 din 2 decembrie 2024 privind rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României în cadrul primului tur de scrutin din 24 noiembrie 2024, Curtea Constituțională a confirmat și validat rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024, după cum urmează:

-numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente: 18.021.800;

– numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne: 9.465.650;

– numărul total al voturilor valabil exprimate: 9.242.186;

– numărul total al voturilor nule: 223.132;

– numărul de voturi necesare pentru a fi ales Președinte al României, conform art.2 alin.(1) lit.b) din Legea nr.370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: 9.010.901;

– numărul total al voturilor valabil exprimate, obținute de fiecare candidat:

1. Elena-Valerica Lasconi 1.772.500

2. George-Nicolae Simion 1.281.325

3. Ion-Marcel Ciolacu 1.769.760

4. Nicolae-Ionel Ciucă 811.952

5. Hunor Kelemen 416.353

6. Mircea-Dan Geoană 583.898

7. Ana Birchall 42.853

8. Alexandra-Beatrice Bertalan-Păcuraru 14.502

9. Sebastian-Constantin Popescu 14.683

10. Ludovic Orban 20.089

11. Călin Georgescu 2.120.401

12. Cristian Diaconescu 286.842

13. Cristian-Vasile Terheș 95.782

14. Silviu Predoiu 11.246”

Totodată a hotărât că:

– rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024 se aduce la cunoștință publică.

–  se va organiza al doilea tur de scrutin pentru alegerea Președintelui României în ziua de duminică, 8 decembrie 2024, la care vor participa domnul Călin Georgescu și doamna Elena-Valerica Lasconi, în această ordine.

– prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aduce la cunoștință prin mass-media.

După ce s-a publicat Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024, în Monitorul Oficial al României nr.1214 din 03.12.2024, în data de 6 decembrie 2024, în timp ce procesul de votare pentru turul al doilea începuse în diaspora, Curtea Constituțională a României s-a întrunit în secret, fără a se publica un comunicat cu privire la această întrunire, și, ca urmare a autosesizării, așa cum am arătat mai sus, a emis  Hotărârea nr. 32, prin care, invocându-se absolut eronat și prin interpretarea extensivă a art. 146 lit. f) din Constituția României, prin exces de putere, a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic și a dispus reluarea  în integralitate a procesului electoral pentru alegerea Președintelui României, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Preşedintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare.

2. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o cer, a fost emisă cu încălcarea termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuție posibilitatea anulării alegerilor, respectiv data validării rezultatelor primului tur de scrutin, așa cum prevede pct. 107 din Anexa HG nr. 1061/2024,

Art. 53 alin. 1  din Legea nr. 370/2004 prevede că:

„(1) Curtea Constituțională validează rezultatul fiecărui tur de scrutin, asigură publicarea rezultatului alegerilor în mass-media și în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru fiecare tur de scrutin și validează rezultatul alegerilor pentru președintele ales.”

Iar art. 52 alin. 3 din aceeași lege prevede că:

“(3) Soluționarea cererii ( de anulare a alegerilor subl.n) de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”

Așadar, cum am arătat mai sus, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, CCR adusese la cunoștință rezultatul turului I al alegerilor prezidențțiale, astfel încât nu mai era în termen să examineze corectitudinea procedurii electorale din turul I.

După data de 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională ar fi avut dreptul să examineze numai corectitudinea procesului electoral al turului al II-lea, după finalizarea procedurii de vot din acest tur, într-o eventuală cerere de anulare a alegerilor pe care o puteau formula numai competitorii electorali, potrivit art.52 alin. 2 din Legea 370/2004, citat mai sus.

Art. 52  din Legea nr. 370/2004 prevede că:

“(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.

(3) Soluționarea cererii de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”

Așadar, Curtea Constituțională avea dreptul:

– să anuleze alegerile din turul I, dacă era sesizată de competitorii electorali, în scris și cu dovezi, în termen de trei zile de la închiderea votării în turul I și putea dispune reluarea turului I, în a doua duminică de la reluarea alegerilor:

– să anuleze alegerile din turul al II-lea, dacă era sesizată de competitorii electorali, în scris și cu dovezi, în termen de 3 zile de la închiderea votării din turul al II-lea și putea dispune numai reluarea turului al II-lea, în a doua duminică după anularea alegerilor.

 Odată ce fusese validat turul I, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională  putea anula numai turul al II-lea, după ce procedura de vot în turul al II-lea era terminată,  și numai la sesizarea scrisă a competitorilor electorali, însoțită de dovezi, în termen de trei zile de la închiderea votării din turul al II-lea.

Însă, Curtea Constituțională, prin abuz de putere, a întrerupt intempestiv procedura de votare din turul al II-lea, anulând întreaga procedură electorală desfășurată până la acel moment, deși validase turul I, fără niciun temei constituțional și legal.

3. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă cu încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice.

Potrivit art. 1 alin. 6 teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

“Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.”

Astfel , deși prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, CCR a validat alegerile și rezultatele din turul I al alegerilor prezidențiale și  a stabilit care sunt cei doi candidați care vor participa la turul al II lea din 8 decembrie 2024, cu încălcarea dispozițiilor citate mai sus, practic a revocat această hotărâre, prin emiterea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, deși Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 a produs efecte juridice, procedura electorală fiind continuată, iar procesul de vot în secțiile de votare din străinătate era în curs de desfășurare, potrivit calendarului electoral stabilit prin HG nr. 1061/2024.

4. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost dată cu încălcarea condițiilor de fond prevăzute de art. 52  din Legea nr. 37/2004, necesare pentru anularea alegerilor.

Aceste condiții, raportate la situația concretă, din 6 decembrie 2024, când turul I se încheiase (și fusese validat), iar procesul de vot în turul al II-lea era în plină desfășurare sunt:

– existența unor dovezi de fraudă (condiție expresă prevăzută la art. 52 alin. 2 din Legea nr. 37/2004 : “cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază”;

– această fraudă să fi fost de natură să modifice ordinea candidaților care participă la al doilea tur de scrutin.

Dovezile de fraudă, evident, trebuie să aibă legătură cu procedura electorală, spre exemplu: buletine de vot false, vot multiplu, turism electoral etc., unită cu frauda la stabilirea rezultatelor, de exemplu: procese-verbale false, calcule matematice greşite, erori ale infrastructurii digitale etc.

Nu orice fraudă de acest gen poate conduce la anularea alegerilor, ci doar frauda masivă, de natură să modifice ordinea candidaților la al doilea tur de scrutin.

Corectitudinea procesului electoral din turul I a fost cercetată de Curtea Constituțională  cu ocazia examinării unei contestații prin care s-a cerut anularea alegerilor din turul I.

Astfel, prin Hotărârea nr. 30 din din 2 decembrie 2024 privind cererea de anulare alegerilor, formulată de domnul Cristian-Vasile Terheș, Curtea Constituțională a reținut  că nici Biroul Electoral Central și nici celelalte birouri electorale nu au identificat  elemente de natură să conducă la reținerea existenței unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor și că  în ce privește la modul de desfășurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat dealegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeași unitate administrativ-teritorială în care se afla secția de votare la care au votat, aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii, și evident nici dovedite,

Hotărârea CCR a cărei anulare o cer a fost dată în mod cu totul arbitrar, fără absolut nicio dovadă că procesul electoral ar fi fost fraudat în așa măsură încât s-ar fi impus anularea alegerilor.

CCR a reținut în Hotărârea nr. 32/06.12.2024 exclusiv motive străine condițiilor legale prevăzute în mod limitativ de către legiuitor pentru anularea procesului electoral. Se arată în motivare că există suspiciunile persuadării alegătorilor prin exploatarea „abuzivă” a algoritmilor platformelor de social-media, că s-ar fi eludat legislaţia prin nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice campaniei electorale şi că ar exista eventuale cheltuieli netransparente ale campaniei unuia dintre candidaţi.

CCR a considerat că votanții români nu au discernământul necesar pentru a distinge între mesajele candidaților, a acționat împotriva prevederilor Constituției României și a  Codului Civil, i-a considerat pe votanții români că au fost  lipsiți de discernământ la votul din 24 noiembrie, din primul tur al alegerilor prezidențiale și a considerat că vor fi în continuare lipsiți de discernământ și la votul care începuse în 6 decembrie și urma să continue până pe 8 decembrie 2024, și a acționat preventiv anulând întregul proces electoral, anulându-le suveranitatea și implicit sabotând prevederile art. 1 alin. 3 și art.2 din Constituție.

Toate așa zise nereguli privind nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice și existența unor cheltuieli netransparente nu numai că nu au fost dovedite, dar nu s-a arătat în motivarea Hotărârii nr. 32/06.12.2024 care sunt în concret dispozițiile legale încălcate, care este sancțiunea prevăzută de lege pentru încălcarea acestora și cum au fost acestea apte de a frauda votul și să modifice ordinea candidaților din turul I.

CCR, în cuprinsul Hotărârii în cauză, nu a reţinut cu certitudine indubitabilă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale (nici documentele desecretizate ale serviciilor de informaţii nu au revelat astfel de entități), deși s-a pronunţat în sensul că „trebuie exclusă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală”. Curtea Constituțională, nu a avut în posesie PROBE/DOVEZI, că vreunul dintre candidații calificați în turul al II-lea, ar fi săvârșit acțiuni în acest sens, iar instituțiile abilitate, prin reprezentanții săi legali, au recunoscut public aceasta.

Astfel, fostul președinte Klaus Werner Iohannis, în funcție la data anulării alegerilor a declarat  la data de 18 decembrie 2024 că:

„Noi știm ce s-a întâmplat, dar după proceduri diplomatice e destul de greu să arăți cu degetul: voi ați fost. La atacuri maligne, atribuirea e foarte complicată pentru că se poate face numai dacă ai dovezi concrete și indubitabile, iar în spațiul cibernetic e foarte greu de găsit ceva indubitabil.” (https://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratiile-de-presa-sustinute-de-presedintele-romaniei-klaus-iohannis-inaintea-summitului-ue-balcanii-de-vest).

Din această declarație deducem că nu există nici un fel de dovezi pentru existența unor atacuri cibernetice sau forme de persuasiune agresivă în alegerile prezidențiale menite să anihileze liberul arbitru al votanților, implicit pe al subsemnatului, ci există doar simple presupuneri fără nici un probatoriu indubitabil.

De asemenea Președintele Curții Constituționale a României, Marian Enache, a declarat într-un interviu acordat unei publicații juridice on line, la întrebarea dacă documentele declasificate sunt suficiente pentru anularea alegerilor că:

“Curtea a sancționat, în limitele obligației sale constituționale, procedura electorală ca atare, derulată în condiții de incorectitudine, stabilite în baza unor documente oficiale ale instituțiilor care, prin lege, au rolul să protejeze securitatea națională și care au atestat că au existat nereguli majore în cadrul procesului electoral. Mai simplu spus, prejudiciul în materialitatea sa obiectivă s-a produs.

Într-un stat de drept, pornim în judecata noastră de la premisa de legalitate și veridicitate a actelor și a documentelor întocmite de instituțiile statului. Astfel, în cadrul unui contencios electoral abstract, aceste documente declasificate, repet declasificate, au format convingerea unanim împărtășită în rândul judecătorilor constituționali că procesul electoral a fost viciat într-o asemenea măsură încât rezultatele electorale și ordinea candidaților au fost afectate în mod substanțial.”

Marian Enache, Președintele CCR: Fragilitatea democrației se regăsește în însăși fragilitatea structurilor sociale de bază ale societății noastre. Curtea Constituţională este garantul democrației constituționale și statului de drept

Prin urmare, Conducătorul instituției publice pârâte, Curtea constituțională a României a recunoscut că hotărârea nr. 32 nu s-a bazat pe dovezi, ci pe narațiuni însăilate în documente așa-zis secrete, declasificate, apărute în spațiul public, atribuite serviciilor secrete din România.

5. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă și cu încălcarea art. 2 din Constituția României privind Suveranitatea, ca principiu constituțional general.

Astfel, potrivit textului constituțional:

“(1) Suveranitatea națională aparține poporului roman, care o exercită prin organelle sale representative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

(2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”

Practic, prin Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, CCR a încălcat suveranitatea poporului român, al cărui membru sunt și eu, anulând întreaga procedură electorală, lăsând România fără Președinte legitim ales de poporul român și aruncând-o într-o criză politică profundă, care nu s-a încheiat nici acum la peste 4 luni de la anularea alegerilor.

Mai mult, prin paragraful nr. 22 din Hotărârea a cărei revocare o cer, CCR a exercitat suveranitatea poporului român în nume propriu, impunându-ne un Președinte care nu a fost ales, care nu mai avea dreptul să rămână în funcție după împlinirea duratei de 5 ani a celui de-al doilea mandat.

Citez paragraful nr. 22 : “Curtea, având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei decizii, constată aplicabilitatea art.83 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia Președintele României în funcție „exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou-ales”.

Astfel, deși Constituția României prevede în art. 83 alin. 1 că: “Mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data depunerii jurământului”, iar alin. 3 al art. 83 prevede că : “Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă”, iar mandatul Președintelui Klaus-Werner Iohannis împlinea 5 ani în data de 21 decembrie 2024, cu toate acestea, CCR a împiedicat poporul român să-și aleagă Președintele și “a ales” în locul poporului român, numind un Președinte care a exercitat în mod nelegal și nelegitim această funcție, până la data de 4 februarie 2025, când și-a dat demisia.

La data de 22 decembrie 2024 funcția de Președinte urma să devină  vacantă, potrivit art. 97 alin. 1 teza a III-a (caz de imposibilitate definitivă  a exercitării atribuțiilor), iar interimatul trebuia asigurat de președintele Senatului sau de Președintele Camerei Deputaților, potrivit art. 98 alin.1 din Constituția României.

Or, Curtea Constituțională, așa cum am arătat mai sus, a exercitat suveranitatea poporului român în nume propriu, impunând poporului român un Președinte neales, numit de chiar Curtea Constituțională, cu încălcarea gravă a prevederilor Constituției României deși, potrivit art. 142 alin. 1, Curtea Constituțională ar fi trebuit să fie garantul supremației Constituției.

Ipoteza art. 83 alin. 2, la care a făcut trimitere CCR în paragraful 22 din Hotărârea a cărei revocare o cer, este absolut eronată și un abuz, o scoatere din context și o ignorare totală a celorlalte dispoziții arătate mai sus, care se referă la durata mandatului Președintelui României.

Astfel art. 83 alin. 2 din Constituția României are aplicabilitate numai în ipoteza normală a procedurii de alegere a Președintelui României, adică în situația în care validarea alegerilor prezidențiale pentru viitorul Președinte și confirmarea rezultatelor  ar fi fost făcută anterior expirării duratei de 5 ani de la depunerea jurământului Președintelui în funcție, și am fi avut: un Președinte ales, confirmat prin Hotărârea CCR,  și un Președinte în funcție. Președintele în funcție, evident râmâne în funcție până îi expiră mandatul de 5 ani, dată la care va depune jurământul Președintele nou ales.

6. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei revocare o cer, a fost emisă și cu încălcarea dreptului fundamental de a alege, prevăzut de art. 36 alin. 1 coroborat cu art. 81 alin. 1 din Constituția României.

Astfel, potrivit art. 36 alin. 1: “Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv”, iar potrivit art. 81 alin. 1:”Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.”

Dreptul meu de cetățean cu drept de vot a fost vătămat prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, pentru că votul meu valabil exprimat în turul I din data de 24 noiembrie 2024 a fost anulat, aruncat la gunoi, și am fost împiedicat să mi exprim votul în turul al II-lea din 8 decembrie 2024, prin aplicarea ștampilei “votat” pe unul din cei doi candidați care fuseseră validați prin Hotărârea CCR nr. 31, ca și cum aș fi fost un cetățean lipsit de drepturile electorale, deși nu sunt în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, iar art. 53 alin. 1 din Constituția României prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți se poate face numai prin lege.

În mod indirect și ilegal, prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o cer, am fost încadrat și eu, dar și toți cetățenii români cu drept de vot, în categoria prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, adică în categoria debililor sau alienaților mintali, pușilor sub interdicție sau condamnaților la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre definitivă, fiind batjocoriți, înjosiți și umiliți, ca persoane care nu merită să-și exercite dreptul de vot.

Așadar, nu numai că mi s-a restrâns, mie și celorlalți cetățeni cu drept de vot,  dreptul fundamental de a alege unul dintre cei doi candidați validați prin Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin hotărârea nelegală a CCR și nu prin lege, dar practic acest drept ni s-a anulat definitiv pentru alegerile prezidențiale.

Așa cum am arătat mai sus, mie ca și cetățean român cu drept de vot, mi s-a interzis dreptul de a-mi alege Președintele, iar dreptul meu a fost înlocuit cu voința arbitrară a Curții Constituționale, care ne-a impus nouă tuturor cetățenilor români, un Președinte pe care l-a numit Curtea Constituțională, cu încălcarea Constituției României.

În aceeași situație cu mine se află cetățenii români care au votat în turul I și apucaseră să voteze la secțiile din străinătate ăn data de 6 decembrie 2024, dar și cetățenii înscriși în lista electorală permanentă pentru turul al II-lea al alegerilor prezidențiale din 8 decembrie 2024.

Pentru toate aceste motive, vă rog să admiteți cererea mea așa cum a fost formulată și:

–întâi să admiteți cererea de suspendare executare a Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024,

-apoi, după cercetarea fondului cererii, să dispuneți anularea Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024

-și să obligați pârâta Curtea Constituțională a României la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Aveti aici pașii pentru acțiunea având ca obiect suspendare//anulare Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care s-au anulat alegerile prezidențiale din 2024.

Găsiți și un videoclip pe contul meu de tiktok: lacramioara.axint4.

În primul rând, este mai mult o declarație, decât un interviu.

În al doilea rând m-a frapat că s-a afirmat că în acest moment nu mai are niciun drept legal de a candida în România. De fapt dreptul domniei sale de a participa în calitate de candidat există, îndeplinește toate condițiile prevăzute de Constituția Românie și de Legea nr. 370/2004 pentru a fi candidat, doar că, în mod abuziv, nelegal și antidemocratic , Biroul Electoral Contral și Curtea Constituțională  l-a împiedicat să-și exercite acest drept.

În al treilea rând, în prima parte a discursului a criticat ceea ce se va întâmpla în  4 mai, de unde putem trage concluzia că nu susține această organizare și că nu îl susține nici pe GS, care va participă.

Înțeleg și împărtășesc opinia domniei sale  că organizarea evenimentului din 4 mai 2025 este ilegală, întrucât cetățenii români au fost împiedicați sî-și exprime opțiunea pentru toate persoanele care îndeplineau condițiile. Prin urmare sunt și eu de părere că evenimentul din 4 mai 2025 nu reprezintă o manifestare a libertății. Noi toți vom participa la un eveniment în care opțiunile noastre au fost limitate, ca și când am fi în Iran

Dar, domnul CG nu ne-a prezentat care este soluția să ieșim din această îngrădire de libertate, ce avem de făcut noi, cele câteva milioane de români care îi acordau încrederea la 8 decembrie 2024 și care încă îl mai creditează cu încredere.

Nu suntem și nu putem fi o națiune care are o singură variantă de salvare. Nimeni nu poate spune că este singura soluție.

Ceea ce a afirmat despre SUA și susținerea care ar trebui să o acorde “patrioților” din România, este prea vag. Cine sunt “patrioții” din România? Sunt mai mulți sau poate este doar unul? În ce constă susținerea pe care SUA ar trebui să o acorde? Cum se așteapă domnia sa să fie concretizată această susținere?

Mie mi s-a părut că această declarație/interviu nu aduce absolut nicio noutate și nici vreo clarificare, pe care susținătorii domniei sale o așteptau.

Eu am văzut în această declarație numai victimizare și lamentare și nicio soluție.

Liderul ar trebui să fie capabil să se adapteze și să găsească soluții pentru depășirea obstacolelor. Dacă nimic nu te oprește în drumul spre un țel, nu ai ocazia să te manifești ca lider. Fierul devine puternic numai prin călire  în foc. Dacă îl ții la soare sau intr-o magazie și îl ștergi de praf, el nu devine puternic. Române moale, absolut nefolositor.

Nu este suficient să declari: trebuie să luptăm, nu încetăm lupta, trebuie să…, ttebuie să…, dacă nu arăți calea de urmat și mai ales nu oferi un exemplu personal, care-i poate inspira pe ceilalți.

Și ultima obervație, eu nu am văzut în această declarație că domnul CG vede potențialul celorlalți, calitate esențială pentru un lider, și probabil din acest motiv nu l-a pomenit pe GS. Pentru că domnia sa crede sincer că doar el, CG, este  este singurul care poate salva națiunea română.

Națiunea română nu poate fi salvată de un om, indiferent care ar fi acesta. Salvarea vine de la fiecare cetățean român, care trebuie să contribuie la această salvare.

La acest moment, avem un lider care a intrat în arenă, care luptă pentru schimbare reală și care, din păcate, nu are sprijinul explicit al domnului care a dat acest interviu.. Avem un lider care nu se lamentează și nu se victimizează, care nu ne-a abandonat și care nu așteaptă un ajutor iluzoriu, ci vrea să se lupte până în ultima clipă.

Noi putem alege să-l sprijinim, să luptăm în continuare pentru schimbare, sau abandonăm și stăm acasă.

Plângere prealabilă art. 7 alin. 1 ¹ din Legea nr. 554/2004

Către,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI

   Subsemnatul/a, ……………………………………., fiul/fiica lui…………….și …………………………….., născut/ă la data de ……………………………., în ……………………………………….., jud. …………………………., având cetățenia română, domiciliat în ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………, legitimat/ă cu CI/BI/CP  seria ………, nr……………………….., CNP ………………………………………………,  cetățean român cu drept de vot, în temeiul art.  art. 7 alin. 1¹  din Legea 554/2004 formulez prezenta plângere prealabilă prin care vă solicit următoarele:

Să revocați actul administrativ normativ intitulat  Hotărârea Curții Constituționale a României nr.32 din 06.12.2024 publicată în Monitorul Oficial nr.1231 din 06.12.2024 deoarece îmi încalcă dreptul meu fundamental prevăzut în art. 36 alin. 1 din Constituția României, de a-mi exercita votul liber în turul al II-lea al scrutinului prezidențial, pentru următoarele

                             Motive de nelegalitate:

1. Curtea Constituțională, în emiterea hotărârii deduse prezentei plângeri prealabile, a comis un exces de putere, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit n) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004:  „exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;”.

Prin actul administrativ normativ  denumit Hotărârea nr. 32/06.12.2024, CCR a interpretat în mod abuziv  atribuția prevăzută de  art.146 lit. f) din Constituție, aceea de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea președintelui României, anulând, printr-o autosesizare arbitrară, întreg procesul democratic de alegere a președintelui României.

Procedura pentru alegerea președintelui României este prevăzută de Legea nr. 370//2004 iar atribuțiile Curții Constituționale sunt de asemenea prevăzute expres în această lege.

Astfel, nici Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale nr. 47/1992 și nici Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României nu prevede dreptul Curții Constituționale de a se sesiza din oficiu, prin fapta de  „ a lua act de conținutul” unor documente prezentate în Ședința Consiliului Suprem de Apărare a țării și aduse la cunoștință publică, așa cum se indică textual în paragraful nr. 5 al Hotărârii a cărei revocare o cer.

Potrivit art. 52 alin.1 și 2 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României:

„(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.”

Așadar, Curtea Constituțională nu are drept să se sesizeze din oficiu pentru anularea alegerilor. Dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu o cerere având acest obiect este recunoscut, de art. 52 alin. 2 din Legea nr. 370/2004, numai competitorilor electorali, respectiv: partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și candidaților care au participat la alegeri. Dacă orice altă persoană ar fi formulat o asemenea cerere, Curtea Constituțională ar fi trebuit să o respingă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate/ca inadmisibilă.

La alegerile prezidențiale din 2024, Curtea Constituțională a fost sesizată cu două cereri de anulare a alegerilor, de către candidații: Sebastian Constantin Popescu și Cristian-Vasile Terheș, contestații care au fost response. Contestația  formulată de candidatul Sebastian Constantin   Popescu a fost respinsă ca tardivă (Hotărârea CCR nr. 29 din 28 noiembrie 2024), iar contestația candidatului Cristian – Vasile Terheș a fost respinsă ca neîntemeiată (Hotărârea CCR nr. 30 din 2 decembrie 2024), ambele hotărâri fiind publicate în Monitorul Oficial.

În considerentele Hotărârii nr. 29 din 28 noiembrie 2024, paragraful 15, Curtea Constituțională a reținut că: “în aplicarea dispozițiilor legale antereferite, pct.103 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegere Președintelui României în anul 2024, publicată în Monitorul Oficial al  României, Partea I, nr.874 din 30 august 2024, stabilește că formularea cererilor pentru anularea alegerilor pe motiv de fraudă electorală se realizează de către competitorii electorali în termen de cel mult 3 zile de la încheierea votării, cel mai târziu până la data de 26 noiembrie 2024, ora 24,00”.

Iar în considerentele Hotărârii nr. 30 din 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională a reținut în paragrafele 30 și 31 că:

“ 30. Curtea reține că nici Biroul Electoral Central și nici celelalte birouri electorale nu au identificat elemente de natură să conducă la reținerea existenței unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor. Examinarea Curții Constituționale converge către aceeași concluzie și, în consecință, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.52 alin.(1) din Legea nr.370/2004, conform cărora Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care participă la al doilea tur de scrutin.

31. Cu privire la argumentele învederate în susținerea cererii de anulare referitoare la modul de desfășurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat de alegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeași unitate administrativ-teritorială în care se afla secția de votare la care au votat, Curtea reține că aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii, astfel că nu pot fi analizate în acest cadru procesual.”

Ca urmare a respingerii celor două contestații, prin Hotărârea nr.31 din 2 decembrie 2024 privind rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României în cadrul primului tur de scrutin din 24 noiembrie 2024, Curtea Constituțională a confirmat și validat rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024, după cum urmează:

-numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente: 18.021.800;

– numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne: 9.465.650;

– numărul total al voturilor valabil exprimate: 9.242.186;

– numărul total al voturilor nule: 223.132;

– numărul de voturi necesare pentru a fi ales Președinte al României, conform art.2 alin.(1) lit.b) din Legea nr.370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: 9.010.901;

– numărul total al voturilor valabil exprimate, obținute de fiecare candidat:

1. Elena-Valerica Lasconi 1.772.500

2. George-Nicolae Simion 1.281.325

3. Ion-Marcel Ciolacu 1.769.760

4. Nicolae-Ionel Ciucă 811.952

5. Hunor Kelemen 416.353

6. Mircea-Dan Geoană 583.898

7. Ana Birchall 42.853

8. Alexandra-Beatrice Bertalan-Păcuraru 14.502

9. Sebastian-Constantin Popescu 14.683

10. Ludovic Orban 20.089

11. Călin Georgescu 2.120.401

12. Cristian Diaconescu 286.842

13. Cristian-Vasile Terheș 95.782

14. Silviu Predoiu 11.246

Totodată a hotărât că:

– rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024 se aduce la cunoștință publică.

–  se va organiza al doilea tur de scrutin pentru alegerea Președintelui României în ziua de duminică, 8 decembrie 2024, la care vor participa domnul Călin Georgescu și doamna Elena-Valerica Lasconi, în această ordine.

– prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aduce la cunoștință prin mass-media.

După ce s-a publicat Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024 în Monitorul Oficial al României nr.1214 din 03.12.2024, în data de 6 decembrie 2024, în timp ce procesul de votare pentru turul al doilea începuse în diaspora, Curtea Constituțională s-a întrunit în secret, fără a se publica un comunicat cu privire la această întrunire, și, ca urmare a autosesizării, așa cum am arătat mai sus, s-a pronunțat Hotărârea nr. 32 prin care, invocându-se absolut eronat și printr-o interpretare extensivă absolut subiectivă, prin exces de putere, art.146 lit. f) din Constituție, a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea Preşedintelui României în anul 2024 și s-a dispus reluarea  în integralitate a procesului electoral pentru alegerea Președintelui României, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Preşedintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare.

2. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei revocare o cer, a fost emisă cu încălcarea termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuție posibilitatea anulării alegerilor, respectiv data validării rezultatelor primului tur de scrutin., așa cum prevede pct. 107 din Anexa HG nr. 1061/2024, Astfel, potrivit acestui punct, Curtea Constituțională trebuia să valideze alegerile și să publice rezultatul acestora în mass-media și în Monitorul Oficial al României partea I,  după primirea dosarului de la Biroul Electoral Central și soluționarea cererilor de anulare a alegerilor pentru fraudă electorală, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 53 alin. 1  din Legea nr. 370/2004 prevede că:

„(1) Curtea Constituțională validează rezultatul fiecărui tur de scrutin, asigură publicarea rezultatului alegerilor în mass-media și în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru fiecare tur de scrutin și validează rezultatul alegerilor pentru președintele ales.”

Iar art. 52 alin. 3 din aceeași lege prevede că:

“(3) Soluționarea cererii ( de anulare a alegerilor subl.n) de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”

Or, așa cum am arătat mai sus, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, CCR adusese la cunoștință rezultatul turului I al alegerilor prezidențțiale, astfel încât nu mai era în termen să examineze corectitudinea procedurii electorale din turul I.

3. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă cu încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice.

Potrivit art. 1 alin. 6 teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

“Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.”

Astfel , deși prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, CCR a validat alegerile și rezultatele din turul I al alegerilor prezidențial și a stabilit care sunt cei doi candidați care vor participa la turul al II lea din 8 decembrie 2024, cu încălcarea dispozițiilor citate mai sus, practic Curtea Constituțională a revocat această Hotărâre, prin emiterea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, deși Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 a produs efecte juridice, procedura electorală fiind continuată, iar procesul de vot în secțiile de votare din străinătate era în curs de desfășurare, potrivit calendarului electoral stabilit prin HG nr. 1061/2024.

4. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost dată cu încălcarea condițiilor de fond prevăzute de art. 52  din Legea nr. 37/2004, necesare pentru anularea alegerilor.

Aceste condiții, raportate la situația concretă, din 6 decembrie 2024, când turul I se încheiase (și fusese validat), iar procesul de vot în turul al II-lea era în plină desfășurare sunt:

– existența unor dovezi de fraudă (condiție expresă prevăzută la art. 52 alin. 2 din Legea nr. 37/2004 : “cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază”;

– această fraudă să fi fost de natură să modifice ordinea candidaților care participă la al doilea tur de scrutin.

Dovezile de fraudă, evident, trebuie să aibă legătură cu procedura electorală, spre exemplu: ( buletine de vot false, vot multiplu, turism electoral etc.), unită cu frauda la stabilirea rezultatelor (de exemplu: procese-verbale false, calcule matematice greşite, erori ale infrastructurii digitale etc.).

Nu orice fraudă de acest gen poate conduce la anularea alegerilor, ci doar frauda masivă, de natură să modifice ordinea candidaților la al doilea tur de scrutin.

Dincolo de faptul că, prin Hotărârea nr. 30 din din 2 decembrie 2024 privind cererea de anulare a alegerilor pentru funcția de Președinte al României  din data de 24 noiembrie 2024, formulată de domnul Cristian-Vasile Terheș, Curtea Constituțională a reținut  că nici Biroul Electoral Central și nici celelalte birouri electorale nu au identificat  elemente de natură să conducă la reținerea existenței unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor și că  în ce privește la modul de desfășurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat dealegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeași unitate administrativ-teritorială în care se afla secția de votare la care au votat, Curtea Constituțională a reținut că aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii, și evident nici dovedite, Hotărârea CCR a cărei revocare o cer a fost dată absolut arbitrar, fără absolut nicio dovadă că procesul electoral ar fi fost fraudat în așa măsură încât s-ar fi impus anularea alegerilor.

Astfel, CCR a reținut în Hotărârea nr. 32/06.12.2024 exclusiv motive străine condițiilor legale prevăzute în mod limitativ de către legiuitor pentru anularea procesului electoral. Se arată în motivare că există suspiciunile persuadării alegătorilor prin exploatarea „abuzivă” a algoritmilor platformelor de social-media, că s-ar fi eludat legislaţia prin nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice campaniei electorale şi că ar exista eventuale cheltuieli netransparente ale campaniei unuia dintre candidaţi. Faptul că CCR a considerat că votanții români nu au discernământul necesar pentru a distinge între mesajele candidaților, prevalându-se de neîndeplinirea unor condiții de formă ale unuia dintre candidați, arată că aceasta  a cționat împotriva prevederilor Constituției României și a  Codului Civil, i-a considerat pe votanții români ca fiind lipsiți de discernămât la votul care urma să aibă loc pe 08.12.2024, inclusiv pe cei din diaspora care deja votaseră și a acționat preventiv anulând întregul proces electoral, anulându-le suveranitatea și implicit sabotând prevederile art. 1 alin. 3 și art.2 din Constituție.

Toate așa zise nereguli privind nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice și existența unor cheltuieli netransparente nu numai că nu au fost dovedite că ar fi existat, dar nu s-a arătat în motivarea Hotărârii nr. 32/06.12.2024, care sunt în concret dispozițiile legale încălcate, care este sancțiunea prevăzută de lege pentru încălcarea acestora și cum au fost acestea apte de a frauda votul și de a modifica ordinea candidaților din turul I.

CCR, în cuprinsul Hotărârii în cauză, nu a reţinut cu certitudine indubitabilă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale (nici documentele desecretizate ale serviciilor de informaţii nu au revelat astfel de entități), deși s-a pronunţat în sensul că „trebuie exclusă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală”. Curtea Constituțională, nu a avut în posesie PROBE/DOVEZI, că vreunul dintre candidații calificați în turul al II-lea, ar fi săvârșit acțiuni în acest sens, iar instituțiile abilitate, prin reprezentanții săi legali, au recunoscut public aceasta.

5. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă și cu încălcarea art. 2 din Constituția României privind Suveranitatea, ca principiu constituțional general.

Astfel, potrivit textului constituțional:

“(1) Suveranitatea națională aparține poporului roman, care o exercită prin organelle sale representative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

(2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”

Practic, prin Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, CCR a încălcat suveranitatea poporului român, al cărui membru sunt și eu, anulând întreaga procedură electorală, lăsând România fără Președinte legitim ales de poporul român și aruncând-o într-o criză politică profundă, care nu s-a încheiat nici acum la peste 4 luni de la anularea alegerilor.

Mai mult, prin paragraful nr. 22 din Hotărârea a cărei revocare o cer, CCR a exercitat suveranitatea poprului român în nume propriu, impunându-ne un Președinte care nu a fost ales, care nu mai avea dreptul să rămână în funcție după împlinirea duratei de 5 ani a celui de-al doilea mandat.

Citez paragraful nr. 22 : “Curtea, având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei decizii, constată aplicabilitatea art.83 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia Președintele României în funcție „exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou-ales”.

Astfel, deși Constituția României prevede în art. 83 alin. 1 că: “Mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data depunerii jurământului”, iar alin. 3 al art. 83 prevede că : “Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă”, și mandatul Președintelui Klaus-Werner Iohannis împlinea 5 ani în data de 21 decembrie 2024, cu toate acestea, CCR a împiedicat poporul român să-și aleagă Președintele și “a ales” în locul acestuia, numind un Președinte care a exercitat în mod nelegal și nelegitim această funcție, până la data de 4 februarie 2025, când și -a dat demisia.

La data de 22 decembrie 2024 funcția de Președinte urma să devină  vacantă, potrivit art. 97 alin. 1 teza a III-a (caz de imposibilitate definitivă  a exercitării atribuțiilor), iar interimatul trebuia asigurat de președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților, potrivit art. 98 alin.1 din Constituția României.

Or, Curtea Constituțională, așa cum am arătat mai sus, a exercitat suveranitatea națională în nume propriu, impunând poporului român un Președinte neales, numit de chiar Curtea Constituțională, cu încălcarea gravă a prevederilor Constituției României, deși potrivit art. 142 alin. 1 Curtea Constituțională ar fi trebuit să fie garantul supremației Constituției.

Ipoteza art. 83 alin. 2, la care a făcut trimitere CCR în paragraful 22 din Hotărârea a cărei revocare o cer, este absolut eronată și un abuz de interpretare, o scoatere din context și o ignorare totală a celorlalte dispoziții arătate mai sus, care se referă la durata mandatului Președintelui României.

Astfel art. 83 alin. 2 din Constituția României are aplicabilitate numai în ipoteza normală a procedurii de alegere a Președintelui României, adică în situația în care validarea alegerilor prezidențiale pentru viitorul mandat și confirmarea rezultatelor  ar fi fost făcută anterior expirării duratei de 5 ani de la depunerea juramântului Președintelui în funcție, și am fi avut un Președinte ales, confirmat prin Hotărârea CCR și un Președinte în funcție. Președintele în funcție, evident râmâne în funcție până îi expiră mandatul de 5 ani, dată la care va depune jurământul Președintele nou ales.

6. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei revocare o cer, a fost emisă și cu încălcarea dreptului fundamental de a alege, prevăzut de art. 36 alin. 1 coroborat cu art. 81 alin. 1 din Constituția României.

Astfel, potrivit art. 36 alin. 1: “Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv”, iar potrivit art. 81 alin. 1:”Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.”

Deși eu sunt cetățean român cu drept de vot și eram înscris în lista electorală permanentă nu mi-am mai putut exercita dreptul de vot la scrutinul din 8 decembrie 2024, nu mi-am mai putut exprima opțiunea pentru unul dintre candidații care au fost validați pentru participarea în turul al II-lea, fiind practic lipsit de drepturile electorale, deși nu m-am aflat în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României.

Așa cum am arătat mai sus, mie ca și cetățean român cu drept de vot, mi s-a interzis dreptul de a-mi alege Președintele, iar dreptul meu a fost înlocuit cu voința arbitrară a Curții Constituționale, care ne-a impus nouă tuturor cetățenilor români, un Președinte pe care l-a numit Curtea Constituțională, prin exercitarea suveranității naționale în nume propriu.

Pentru aceste motive, vă rog să revocați Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024.

Nume prenume

Data                                                             Semnătura

Domnului Președinte al Curții Constituționale a României

registratura.generala@ccr.ro

subiect: plângere prealabila Hot 32-2024

Către Curtea Constituțională a României,

registratura.generala@ccr.ro

registratura.jurisdictionala@ccr.ro

Contestație împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr.17D din 09.03.2025, prin care a fost admisă candidatura și semnul electoral al domnului……la alegerile pentru Președintele României din anul 2025.

Domnule Președinte,

Subsemnatul…….., CNP…….., domiciliat în………., în temeiul art. 31 alin. 1 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, dar și considerentelor Hot CCR nr. 2 din 05.10.2024, publicată în MO nr. 1003/08.10.2024, contest Decizia  Biroului Electoral Central nr. 17 D din data de09.03.2025, prin care a fost înregistrată candidatura domnului ……., întrucât  viziunea politică și angajamentele ideologice asumate de domnul Nicușor Dan pun la îndoială și desconsideră obligația de respectare a Constituție și sunt incompatibile cu principiile fundamentale ale statului român, cu valorile constituționale și cu exigențele unei societăți democratice.

Motivele contestației sunt următoarele:

1.Potrivit art. 80 alin. (2) din Constituția României, Președintele României veghează la respectarea Constituției, ceea ce înseamnă că această autoritate publică unipersonală are obligația constituțională de a urmări permanent modul de aplicare a prevederilor constituționale de către autoritățile statului și de a se asigura că aceste prevederi sunt implementate în conformitate cu litera și spiritul Constituției. Totodată, Președintele României exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, fiind, astfel, un liant al tuturor categoriilor sociale.

Candidatul Crin Antonescu a avut în nenumărate rânduri declarații publice prin care a arătat desconsiderație pentru o parte dintre cetățenii României, prin care a instigat la ură și discriminare, această conduită publică fiind incompatibilă cu atribuția de mediator și de liant al tuturor categoriilor sociale.

Dovezile de fapt sunt publice, la următoarele adrese web: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/crin-antonescu-despre-sustinatorii-lui-calin-georgescu-atator-romani-li-s-a-urat-cu-binele-si-sustin-o-fantasmagorie-3142981

https://evz.ro/crin-antonescu-sustinatorii-lui-calin-georgescu-securistii-cei-mai-rai-pe-care-i-am-cunoscut.html

https://www.libertatea.ro/stiri/crin-antonescu-atac-la-romanii-care-l-au-votat-pe-calin-georgescu-cum-au-votat-cu-o-fantoma-un-drog-ieftin-si-distrugator-5166720

2 . Candidatul ……. nu s-a manifestat în spațiul public ca o persoană care  respectă principiul suveranității naționale și ordinea constituțională.

Conform art. 1 alin. (1) din Constituție, România este stat național, suveran și independent. Acest principiu impune ca orice candidat la funcția supremă în stat să fie fidel intereselor naționale și ordinii constituționale fundamentale.

Dovezile de fapt sunt publice la adresele web:

Crin Antonescu, atac la Călin Georgescu și extremiștii lui: ”Trebuie să ieșim din această timiditate și defensivă / Trebuie să restabilim în toate sensurile ordinea / Nu trebuie să pretindem că un grup dintre noi reprezentăm poporul român / Trupele lui Georgescu care dau asalt României”

https://adevarul.ro/politica/crin-antonescu-discurs-radical-despre-calin-2417794.html

3.  Din analiza pozițiilor publice exprimate de candidatul …….. reiese o promovare insistentă a unor politici globalist-progresiste, care tind să relativizeze suveranitatea statului român și să subordoneze decizia națională unor entități transnaționale. Această viziune contravine art. 1 alin. (1) și (5) din Constituție, care impun respectarea legilor și a principiilor fundamentale ale statului român.

Dovezile de fapt sunt publice, la adresele web:……..

4. Candidatul ……..  este un susținător declarat al unor curente de gândire promovate de entități private și fundații cu agendă globalistă, printre care se regăsește și Fundația George Soros. Or, conform art. 2 alin. (1) din Constituție, suveranitatea națională aparține poporului român și nu poate fi cedată sau influențată de interese străine.

Dovezile de fapt sunt publice, la următoarele adrese web:

https://epochtimes-romania.com/news/jurnalista-antonescu-e-un-soi-de-georgescu-a-scos-steagul-nato-de-la-cotroceni-cat-a-fost-presedinte-interimar–365109

5. Prin discursul său public, candidatul ……. promovează politici ce contravin tradițiilor, identității culturale și valorilor morale consacrate de Constituția României, aspect ce contravine art. 4 alin. (1) și (2) din Constituție, care impun protejarea unității naționale și a interesului public.

Dovezile de fapt sunt publice, la următoarele adrese web….

Așa cum a stabilit anterior chiar CCR prin Hotararea nr. 2 din 5 octombrie 2024, privind contestarea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024,  în paragraful nr. 37: “Persoana care exercită această demnitate, prin comportamentul său instituțional și discursul constituțional, trebuie să demonstreze existența respectului și a atașamentuluisău la valorile constituționale astfel cum acestea transpar din identitatea națională a poporului român și identitatea constituțională a statului și a societății consacrate în Legea fundamentală. Contestarea lor nu poate fi acceptată, întrucât Președintele României, prin natura funcției sale, reprezintă un garant al statului de drept și al democrației constituționale, principii care stau la baza organizării și funcționării statului. A nega sau a distorsiona aceste principii echivalează cu a repudia însăși ideea de Constituție și constituționalism, care caracterizează existența statului de drept.”

Având în vedere că declarațiile publice, luările de poziții și exprimarea unor convingeri  de către candidatul….. sunt în contradicție cu valorile constituționale și cu exigențele unei societăți democratice, declarații care pun la îndoială și desconsideră obligația de respectare a Constituției, este evident că domnul……., candidat la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025, nu îndeplinește condițiile pentru a candida la funcția de Președinte, respectiv acelea de respectare a Constituției și apărarea democrației.

Față de motivele arătate mai sus, solicit admiterea contestației mele așa cum a fost formulată și anularea Deciziei Biroului Electoral Central  nr….din….

Data                                                                                                           Semnătura