Axinte10's Blog

Într-un comunicat postat pe site-ul instituției, Ministerul Justiței își justifică acțiunea de intimidare a a judecătorilor care soluționează litigii de muncă, prin formularea unei sesizări disciplinare împotriva judecătorilor care au pronunțat sentințe prin care ar fi fost “ înlăturate de la aplicare dispoziíile Legii 118/2010, cu nesocotirea Deciziilor nr. 872/2010 și 874/2010, pronunțate de Curtea Constituțională”, arătând că ar avea atribuții legale și un “rol constituțional de a veghea la respectarea supremației legii în România”, invocând în acest sens art. 2 și 5 din HG nr.652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
Total fals! Nu există nici un articol din Constituția României care să atribuie Ministerului Justiției un asemenea rol, singura referire la acest minister fiind făcută cu privire la ministrul justiției, în art. 133 alin.2 care stabilește alcătuirea Consiliului Superior al Magistraturii.
De altfel, în Constituția României nu se regăsește în nici un articol expresia de “supremație a legii”, dimpotrivă art. 20 alin.2 prevede: “Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Nici o lege în vigoare în România nu atribuie un asemenea rol Ministerului Justiției.
Cele două articole din HG nr.652/2009, respectiv 2 și 5, nu prevăd nici ele un asemenea rol. Astfel, art.2 prevede că “Ministerul contribuie la buna funcționare a sistemului judiciar și la asigurarea condițiilor înfăptuirii justiției ca serviciu public, apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești”.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, a constribui înseamnă: a-și aduce contribuția (morală sau materială), a participa la o acțiune comună; a înlesni apariția sau dezvoltarea unui lucru. – Din fr. contribuer, lat. contribuere.
Prin urmare, rolul ministerului justiției se limitează la “a înlesni” buna funcționare a sistemului judiciar și a asigura condițiile înfăptuirii justiței ca serviciu public, nicidecum nu are rolul de a veghea (potrivit DEX VEGHEÁ, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopții. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stând noaptea la căpătâiul lui). 3. Tranz. A păzi, a sta de strajă. ♦ A supraveghea o activitate; a fi atent la ceva. – Lat. vigilare.) la respectarea supremației legii în România, cum în mod fals se afirmă în comunicat.
Nici art. 5 din HG nr. 652/2009 nu prevede printre funcțiile principale ale MJ aceea de “a veghea la respectarea supremației legii în România”, cum în mod fals apare în comunicat.
Ministerul Justiției afirmă că are dreptul să sesizeze Serviciul Inspecției Judiciare din cadrul CSM, în temeiul art. 45 alin. 1 din legea 317/2004, care arată că orice persoană interesată poate semnala Inspecţiei judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Potrivit acestui text de lege, Ministerul Justiției nu poate fi persoană interesată decât în cauzele în care Ministerul justiției este parte, deci în cele în care este reclamant sau pârât, astfel încât, în ce privește sesizarea privind sentința tribunalului Valcea, Ministerul Justiției nu are calitate de persoană interesată.
Deși Ministerul justiției arată că poate fi ”’orice persoană interesată”, cu toate acestea, nu este orice fel de persoană (juridică), ci este parte a puterii executive, așa încât solicitarea de verificări ale inspecției judiciare, privind sentințe pronunțate în cauze în care ministerul nu a fost parte, cu justificarea, printre altele, că ar exista pe rolul instanțelor, “un număr de 83 de dosare având ca obiect cereri formulate de personalul din sistemul justiției și sistemul penitenciar, ca urmare a diminuării veniturilor salariale în temeiul Legii 118/2010,cauze nesoluționate încă, și în care va putea exercita căile de atac prevăzute de lege, reprezintă în mod evident o încălcare a independenței justiției, încercând să exercite presiuni asupra judecătorilor care soluționează litigii de muncă, în sensul a se respinge asemenea acțiuni, pentru că, în caz contrar vor fi obiectul unor sesizări disciplinare.
Ministerul Justiției nu este la prima încercare de intimidare a judecătorilor, prima fiind în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut ministrul Predoiu, în primăvara acestui an, cu judecătorii din cadrul mai multor curți de Apel, când au fost atenționați asupra ”responsabilității” cu care trebuie să soluțíoneze eventualele litigii generate de aplicarea legii 330/2009 și că “e posibil ca legea să aibă unele imperfecțiuni” dar trebuie ca judecătorii să țină seama de scopul urmărit de legiuitor și apoi o sesizare împotriva judecătorilor care au încuviințat executarea silită a unor hotărâri judecătorești privind drepturi salariale.
Deși comunicatul se încheie cu citarea art. 16 alin.2 din Constituția României care prevede că “Nimeni nu este mai presus de lege”, ministrul Predoiu, titular al portofoliului Justiției, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, al cărui rol, prevăzut de chiar Constituția României, este acela de garant al independenței justiției, permite ca Ministerul Justiței să încalce independența judecătorilor, exercitând presiuni asupra acestora, pentru a nu fi admise acțiuni civile în care are calitate de pârât dar și în alte cauze în care nu are nici o calitate.
Lăcrămioara Axinte – judecător la Tribunalul Botoșani

Presa
a anunțat astăzi că proiectul legii micii reforme, inițiat de ministerul
justiției, a fost adoptat de plenul Camerei deputaților, astfel încât durata
proceselor din România se va scurta, judecătorii fiind obligați să dea termene
scurte, chiar de la o zi la alta.

Conștient fiind că o asemenea
dispoziție nu poate fi aplicată în viitorul apropiat datorită volumului de
activitate extrem de crescut, schemelor de personal care nu au fost actualizate,
locurilor vacante și numarului redus de săli de judecata, ministrul Predoiu a
început să caute țapi ispășitori și, într-un comunicat postat pe site-ul ministerului
justiției,  se atacă Programul pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii
activităţii în instanţe în anul 2010.

Pentru a stârni oprobiul public asupra judecătorilor, comunicatul  vorbește despre posibilitatea unui judecător
care a îndeplinit numărul maxim de puncte de încărcare pe an calendaristic de a
refuza intrarea în ședința de judecată, ca și când acest lucru s-ar fi
întâmplat în vreo instanță,  și despre
un  volum mediu de 10-15 dosare de
soluționat pe săptămână, raportat la 44
de săptămâni active.

Ministrul justiției cunoaște, la fel de bine ca orice altă persoană care a
avut de-a face cu justiția, că, arareori, un dosar este soluționat la un singur
termen, astfel că un judecător din România nu intră în ședința de judecată,
săptămânal, cu 10-15 dosare, cum lasă să se înțeleagă comunicatul, ci cu 50,
60. 70 sau chiar suta de dosare.

La acest volum de activitate, cum ar putea judecătorul acorda termene
scurte, de pe o zi pe alta?

Cum s-ar putea acest lucru când în majoritatea dosarelor nici una sau doar
una dintre părți are termen în cunoștință, astfel încât, pentru a se îndeplini
procedura cu părțile ce au  domiciliul în
alte localități decât sediul instanței, termenul nu poate fi mai mic de 12
zile?

Cum s-ar putea da termen a doua zi când ședința  de judecată s-a terminat la ora 18, când deliberarea
a mai durat încă vreo 3-4 ore, ziua de muncă pentru judecător trecând cu mult
peste 8 ore, iar   încheierea de ședință nu este încă redactată?

Cum s-ar putea da termen a doua zi, cand nu există nici o sală de ședință
disponibilă, iar ministerul știe că
instanțele din România au  doar
câteva săli de judecată?

S-ar mai pune întrebarea pentru ce s-ar
putea da termen a doua zi? Martorii trebuie citați, citația se trimite prin
poștă, o expertiză nu se face într-o noapte, pentru studiul unei expertize și
formularea unor eventuale obiecțiuni, este nevoie de timp, dacă ceri termen
pentru apărare, avocatul angajat trebuie să consulte dosarul, nu poate veni a
doua zi doar pentru a depune la dosar delegația. Nici pentru timbraj nu se
poate  da termen a doua zi,  pentru că,   dacă se
termină ședința după ce s-a închis programul la taxe și impozite, n-are
cum  reclamantul dimineață să aducă
chitanța, apoi partea are dreptul să ceară ajutor public judiciar și pentru
asta are nevoie de o serie de acte.

Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, care
aduce și modificări ale competenței instanțelor a fost adoptată fără un studiu
de impact, cum de altfel s-a întâmplat și cu cele patru coduri cu care se
mândrește ministrul Predoiu, nerealizare a Ministerului Justiției evocată ca “recomandare nesoluționată”  în Raportul din iulie 2010 al Comisiei
Europene privind progresele realizate  de
România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, iar prezentarea
adoptării acesteia ca soluție miraculoasă pentru scurtarea duratei de
soluționare a proceselor creează așteptări nerealiste justițiabilului.

După cum se cunoaște deja, am contestat candidatura judecătorului Ovidiu Puțura,
prin acțiune in contencios administrativ impotriva hotărârii  comitetului electoral local de admitere a
candidaturii, cu procedură prealabilă îndeplinită, dar si la Plenul CSM, care
are atribuții de a verifica legalitatea procedurii de desemnare a candidatilor.

Plenul CSM  a respins contestația mea,  ratând ocazia de a dovedi că
respectarea legii este primordială în activitatea sa și dovedind, aproape fără
dubiu, faptul că, în Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM,
aprobat în 24 august  2005, după adoptarea
Legii 247/2005 care a interzis reinvestirea, în mod premeditat s-a omis reglementarea procedurii de contestare a
unei candidaturi, gândindu-se  să se pună la adăpost în eventualitatea că vor
dori o reinvestire nelegală.

Sigur, cum nu poți spune că o candidatură este
nelegală, când tu însuți te afli în această situație, cum este cazul a 5 dintre
actualii membri CSM, care și-au depus candidatura deși legea interzice
reinvestirea, sau când ți-ai prelungit în mod nelegal mandatul, cum este cazul
a încă 3 membri, sau când ești chiar șeful ierarhic al celui contestat, cum
este cazul Ministrului Predoiu, plenul CSM a hotărât că o candidatură admisă de
un comitet electoral local nu poate fi contestată la plen, astfel încât
atribuția expresă din art. 20 alin.1 din Regulament, aceea de a verifica legalitatea procedurilor de
desemnare a candidaților, a rămas golită de conținut.

Ca să înțeleg
și eu, deși nu mai era nevoie, că  uneori
și căile justiției sunt încurcate, Tribunalul
Cluj mi-a respins
acțiunea, pe o serie de excepții, hotărâre abia comunicată și împotriva căreia
voi face recurs, din care am aflat, spre surprinderea mea,  că judecătorul
Puțura Ovidiu, șeful serviciului contencios din cadrul ministerului Justiției,
a avut nevoie de avocat, astfel încât a cerut obligarea mea la plata
cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.000 lei, pentru a mă pune la punct,
că doar  “am îndrăznit ” eu, un judecător oarecare din sistem,
să mă leg de ditamai detașatul la ministerul justiției.