Într-un comunicat postat pe site-ul instituției, Ministerul Justiței își justifică acțiunea de intimidare a a judecătorilor care soluționează litigii de muncă, prin formularea unei sesizări disciplinare împotriva judecătorilor care au pronunțat sentințe prin care ar fi fost “ înlăturate de la aplicare dispoziíile Legii 118/2010, cu nesocotirea Deciziilor nr. 872/2010 și 874/2010, pronunțate de Curtea Constituțională”, arătând că ar avea atribuții legale și un “rol constituțional de a veghea la respectarea supremației legii în România”, invocând în acest sens art. 2 și 5 din HG nr.652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
Total fals! Nu există nici un articol din Constituția României care să atribuie Ministerului Justiției un asemenea rol, singura referire la acest minister fiind făcută cu privire la ministrul justiției, în art. 133 alin.2 care stabilește alcătuirea Consiliului Superior al Magistraturii.
De altfel, în Constituția României nu se regăsește în nici un articol expresia de “supremație a legii”, dimpotrivă art. 20 alin.2 prevede: “Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Nici o lege în vigoare în România nu atribuie un asemenea rol Ministerului Justiției.
Cele două articole din HG nr.652/2009, respectiv 2 și 5, nu prevăd nici ele un asemenea rol. Astfel, art.2 prevede că “Ministerul contribuie la buna funcționare a sistemului judiciar și la asigurarea condițiilor înfăptuirii justiției ca serviciu public, apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești”.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, a constribui înseamnă: a-și aduce contribuția (morală sau materială), a participa la o acțiune comună; a înlesni apariția sau dezvoltarea unui lucru. – Din fr. contribuer, lat. contribuere.
Prin urmare, rolul ministerului justiției se limitează la “a înlesni” buna funcționare a sistemului judiciar și a asigura condițiile înfăptuirii justiței ca serviciu public, nicidecum nu are rolul de a veghea (potrivit DEX VEGHEÁ, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopții. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stând noaptea la căpătâiul lui). 3. Tranz. A păzi, a sta de strajă. ♦ A supraveghea o activitate; a fi atent la ceva. – Lat. vigilare.) la respectarea supremației legii în România, cum în mod fals se afirmă în comunicat.
Nici art. 5 din HG nr. 652/2009 nu prevede printre funcțiile principale ale MJ aceea de “a veghea la respectarea supremației legii în România”, cum în mod fals apare în comunicat.
Ministerul Justiției afirmă că are dreptul să sesizeze Serviciul Inspecției Judiciare din cadrul CSM, în temeiul art. 45 alin. 1 din legea 317/2004, care arată că orice persoană interesată poate semnala Inspecţiei judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Potrivit acestui text de lege, Ministerul Justiției nu poate fi persoană interesată decât în cauzele în care Ministerul justiției este parte, deci în cele în care este reclamant sau pârât, astfel încât, în ce privește sesizarea privind sentința tribunalului Valcea, Ministerul Justiției nu are calitate de persoană interesată.
Deși Ministerul justiției arată că poate fi ”’orice persoană interesată”, cu toate acestea, nu este orice fel de persoană (juridică), ci este parte a puterii executive, așa încât solicitarea de verificări ale inspecției judiciare, privind sentințe pronunțate în cauze în care ministerul nu a fost parte, cu justificarea, printre altele, că ar exista pe rolul instanțelor, “un număr de 83 de dosare având ca obiect cereri formulate de personalul din sistemul justiției și sistemul penitenciar, ca urmare a diminuării veniturilor salariale în temeiul Legii 118/2010,cauze nesoluționate încă, și în care va putea exercita căile de atac prevăzute de lege, reprezintă în mod evident o încălcare a independenței justiției, încercând să exercite presiuni asupra judecătorilor care soluționează litigii de muncă, în sensul a se respinge asemenea acțiuni, pentru că, în caz contrar vor fi obiectul unor sesizări disciplinare.
Ministerul Justiției nu este la prima încercare de intimidare a judecătorilor, prima fiind în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut ministrul Predoiu, în primăvara acestui an, cu judecătorii din cadrul mai multor curți de Apel, când au fost atenționați asupra ”responsabilității” cu care trebuie să soluțíoneze eventualele litigii generate de aplicarea legii 330/2009 și că “e posibil ca legea să aibă unele imperfecțiuni” dar trebuie ca judecătorii să țină seama de scopul urmărit de legiuitor și apoi o sesizare împotriva judecătorilor care au încuviințat executarea silită a unor hotărâri judecătorești privind drepturi salariale.
Deși comunicatul se încheie cu citarea art. 16 alin.2 din Constituția României care prevede că “Nimeni nu este mai presus de lege”, ministrul Predoiu, titular al portofoliului Justiției, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, al cărui rol, prevăzut de chiar Constituția României, este acela de garant al independenței justiției, permite ca Ministerul Justiței să încalce independența judecătorilor, exercitând presiuni asupra acestora, pentru a nu fi admise acțiuni civile în care are calitate de pârât dar și în alte cauze în care nu are nici o calitate.
Lăcrămioara Axinte – judecător la Tribunalul Botoșani