Axinte10's Blog

Aveti aici pașii pentru acțiunea având ca obiect suspendare//anulare Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care s-au anulat alegerile prezidențiale din 2024.

Găsiți și un videoclip pe contul meu de tiktok: lacramioara.axint4.

În primul rând, este mai mult o declarație, decât un interviu.

În al doilea rând m-a frapat că s-a afirmat că în acest moment nu mai are niciun drept legal de a candida în România. De fapt dreptul domniei sale de a participa în calitate de candidat există, îndeplinește toate condițiile prevăzute de Constituția Românie și de Legea nr. 370/2004 pentru a fi candidat, doar că, în mod abuziv, nelegal și antidemocratic , Biroul Electoral Contral și Curtea Constituțională  l-a împiedicat să-și exercite acest drept.

În al treilea rând, în prima parte a discursului a criticat ceea ce se va întâmpla în  4 mai, de unde putem trage concluzia că nu susține această organizare și că nu îl susține nici pe GS, care va participă.

Înțeleg și împărtășesc opinia domniei sale  că organizarea evenimentului din 4 mai 2025 este ilegală, întrucât cetățenii români au fost împiedicați sî-și exprime opțiunea pentru toate persoanele care îndeplineau condițiile. Prin urmare sunt și eu de părere că evenimentul din 4 mai 2025 nu reprezintă o manifestare a libertății. Noi toți vom participa la un eveniment în care opțiunile noastre au fost limitate, ca și când am fi în Iran

Dar, domnul CG nu ne-a prezentat care este soluția să ieșim din această îngrădire de libertate, ce avem de făcut noi, cele câteva milioane de români care îi acordau încrederea la 8 decembrie 2024 și care încă îl mai creditează cu încredere.

Nu suntem și nu putem fi o națiune care are o singură variantă de salvare. Nimeni nu poate spune că este singura soluție.

Ceea ce a afirmat despre SUA și susținerea care ar trebui să o acorde “patrioților” din România, este prea vag. Cine sunt “patrioții” din România? Sunt mai mulți sau poate este doar unul? În ce constă susținerea pe care SUA ar trebui să o acorde? Cum se așteapă domnia sa să fie concretizată această susținere?

Mie mi s-a părut că această declarație/interviu nu aduce absolut nicio noutate și nici vreo clarificare, pe care susținătorii domniei sale o așteptau.

Eu am văzut în această declarație numai victimizare și lamentare și nicio soluție.

Liderul ar trebui să fie capabil să se adapteze și să găsească soluții pentru depășirea obstacolelor. Dacă nimic nu te oprește în drumul spre un țel, nu ai ocazia să te manifești ca lider. Fierul devine puternic numai prin călire  în foc. Dacă îl ții la soare sau intr-o magazie și îl ștergi de praf, el nu devine puternic. Române moale, absolut nefolositor.

Nu este suficient să declari: trebuie să luptăm, nu încetăm lupta, trebuie să…, ttebuie să…, dacă nu arăți calea de urmat și mai ales nu oferi un exemplu personal, care-i poate inspira pe ceilalți.

Și ultima obervație, eu nu am văzut în această declarație că domnul CG vede potențialul celorlalți, calitate esențială pentru un lider, și probabil din acest motiv nu l-a pomenit pe GS. Pentru că domnia sa crede sincer că doar el, CG, este  este singurul care poate salva națiunea română.

Națiunea română nu poate fi salvată de un om, indiferent care ar fi acesta. Salvarea vine de la fiecare cetățean român, care trebuie să contribuie la această salvare.

La acest moment, avem un lider care a intrat în arenă, care luptă pentru schimbare reală și care, din păcate, nu are sprijinul explicit al domnului care a dat acest interviu.. Avem un lider care nu se lamentează și nu se victimizează, care nu ne-a abandonat și care nu așteaptă un ajutor iluzoriu, ci vrea să se lupte până în ultima clipă.

Noi putem alege să-l sprijinim, să luptăm în continuare pentru schimbare, sau abandonăm și stăm acasă.

Plângere prealabilă art. 7 alin. 1 ¹ din Legea nr. 554/2004

Către,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI

   Subsemnatul/a, ……………………………………., fiul/fiica lui…………….și …………………………….., născut/ă la data de ……………………………., în ……………………………………….., jud. …………………………., având cetățenia română, domiciliat în ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………, legitimat/ă cu CI/BI/CP  seria ………, nr……………………….., CNP ………………………………………………,  cetățean român cu drept de vot, în temeiul art.  art. 7 alin. 1¹  din Legea 554/2004 formulez prezenta plângere prealabilă prin care vă solicit următoarele:

Să revocați actul administrativ normativ intitulat  Hotărârea Curții Constituționale a României nr.32 din 06.12.2024 publicată în Monitorul Oficial nr.1231 din 06.12.2024 deoarece îmi încalcă dreptul meu fundamental prevăzut în art. 36 alin. 1 din Constituția României, de a-mi exercita votul liber în turul al II-lea al scrutinului prezidențial, pentru următoarele

                             Motive de nelegalitate:

1. Curtea Constituțională, în emiterea hotărârii deduse prezentei plângeri prealabile, a comis un exces de putere, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit n) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004:  „exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;”.

Prin actul administrativ normativ  denumit Hotărârea nr. 32/06.12.2024, CCR a interpretat în mod abuziv  atribuția prevăzută de  art.146 lit. f) din Constituție, aceea de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea președintelui României, anulând, printr-o autosesizare arbitrară, întreg procesul democratic de alegere a președintelui României.

Procedura pentru alegerea președintelui României este prevăzută de Legea nr. 370//2004 iar atribuțiile Curții Constituționale sunt de asemenea prevăzute expres în această lege.

Astfel, nici Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale nr. 47/1992 și nici Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României nu prevede dreptul Curții Constituționale de a se sesiza din oficiu, prin fapta de  „ a lua act de conținutul” unor documente prezentate în Ședința Consiliului Suprem de Apărare a țării și aduse la cunoștință publică, așa cum se indică textual în paragraful nr. 5 al Hotărârii a cărei revocare o cer.

Potrivit art. 52 alin.1 și 2 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României:

„(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.”

Așadar, Curtea Constituțională nu are drept să se sesizeze din oficiu pentru anularea alegerilor. Dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu o cerere având acest obiect este recunoscut, de art. 52 alin. 2 din Legea nr. 370/2004, numai competitorilor electorali, respectiv: partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și candidaților care au participat la alegeri. Dacă orice altă persoană ar fi formulat o asemenea cerere, Curtea Constituțională ar fi trebuit să o respingă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate/ca inadmisibilă.

La alegerile prezidențiale din 2024, Curtea Constituțională a fost sesizată cu două cereri de anulare a alegerilor, de către candidații: Sebastian Constantin Popescu și Cristian-Vasile Terheș, contestații care au fost response. Contestația  formulată de candidatul Sebastian Constantin   Popescu a fost respinsă ca tardivă (Hotărârea CCR nr. 29 din 28 noiembrie 2024), iar contestația candidatului Cristian – Vasile Terheș a fost respinsă ca neîntemeiată (Hotărârea CCR nr. 30 din 2 decembrie 2024), ambele hotărâri fiind publicate în Monitorul Oficial.

În considerentele Hotărârii nr. 29 din 28 noiembrie 2024, paragraful 15, Curtea Constituțională a reținut că: “în aplicarea dispozițiilor legale antereferite, pct.103 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegere Președintelui României în anul 2024, publicată în Monitorul Oficial al  României, Partea I, nr.874 din 30 august 2024, stabilește că formularea cererilor pentru anularea alegerilor pe motiv de fraudă electorală se realizează de către competitorii electorali în termen de cel mult 3 zile de la încheierea votării, cel mai târziu până la data de 26 noiembrie 2024, ora 24,00”.

Iar în considerentele Hotărârii nr. 30 din 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională a reținut în paragrafele 30 și 31 că:

“ 30. Curtea reține că nici Biroul Electoral Central și nici celelalte birouri electorale nu au identificat elemente de natură să conducă la reținerea existenței unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor. Examinarea Curții Constituționale converge către aceeași concluzie și, în consecință, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.52 alin.(1) din Legea nr.370/2004, conform cărora Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care participă la al doilea tur de scrutin.

31. Cu privire la argumentele învederate în susținerea cererii de anulare referitoare la modul de desfășurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat de alegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeași unitate administrativ-teritorială în care se afla secția de votare la care au votat, Curtea reține că aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii, astfel că nu pot fi analizate în acest cadru procesual.”

Ca urmare a respingerii celor două contestații, prin Hotărârea nr.31 din 2 decembrie 2024 privind rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României în cadrul primului tur de scrutin din 24 noiembrie 2024, Curtea Constituțională a confirmat și validat rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024, după cum urmează:

-numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente: 18.021.800;

– numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne: 9.465.650;

– numărul total al voturilor valabil exprimate: 9.242.186;

– numărul total al voturilor nule: 223.132;

– numărul de voturi necesare pentru a fi ales Președinte al României, conform art.2 alin.(1) lit.b) din Legea nr.370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: 9.010.901;

– numărul total al voturilor valabil exprimate, obținute de fiecare candidat:

1. Elena-Valerica Lasconi 1.772.500

2. George-Nicolae Simion 1.281.325

3. Ion-Marcel Ciolacu 1.769.760

4. Nicolae-Ionel Ciucă 811.952

5. Hunor Kelemen 416.353

6. Mircea-Dan Geoană 583.898

7. Ana Birchall 42.853

8. Alexandra-Beatrice Bertalan-Păcuraru 14.502

9. Sebastian-Constantin Popescu 14.683

10. Ludovic Orban 20.089

11. Călin Georgescu 2.120.401

12. Cristian Diaconescu 286.842

13. Cristian-Vasile Terheș 95.782

14. Silviu Predoiu 11.246

Totodată a hotărât că:

– rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024 se aduce la cunoștință publică.

–  se va organiza al doilea tur de scrutin pentru alegerea Președintelui României în ziua de duminică, 8 decembrie 2024, la care vor participa domnul Călin Georgescu și doamna Elena-Valerica Lasconi, în această ordine.

– prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aduce la cunoștință prin mass-media.

După ce s-a publicat Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024 în Monitorul Oficial al României nr.1214 din 03.12.2024, în data de 6 decembrie 2024, în timp ce procesul de votare pentru turul al doilea începuse în diaspora, Curtea Constituțională s-a întrunit în secret, fără a se publica un comunicat cu privire la această întrunire, și, ca urmare a autosesizării, așa cum am arătat mai sus, s-a pronunțat Hotărârea nr. 32 prin care, invocându-se absolut eronat și printr-o interpretare extensivă absolut subiectivă, prin exces de putere, art.146 lit. f) din Constituție, a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea Preşedintelui României în anul 2024 și s-a dispus reluarea  în integralitate a procesului electoral pentru alegerea Președintelui României, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Preşedintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare.

2. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei revocare o cer, a fost emisă cu încălcarea termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuție posibilitatea anulării alegerilor, respectiv data validării rezultatelor primului tur de scrutin., așa cum prevede pct. 107 din Anexa HG nr. 1061/2024, Astfel, potrivit acestui punct, Curtea Constituțională trebuia să valideze alegerile și să publice rezultatul acestora în mass-media și în Monitorul Oficial al României partea I,  după primirea dosarului de la Biroul Electoral Central și soluționarea cererilor de anulare a alegerilor pentru fraudă electorală, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 53 alin. 1  din Legea nr. 370/2004 prevede că:

„(1) Curtea Constituțională validează rezultatul fiecărui tur de scrutin, asigură publicarea rezultatului alegerilor în mass-media și în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru fiecare tur de scrutin și validează rezultatul alegerilor pentru președintele ales.”

Iar art. 52 alin. 3 din aceeași lege prevede că:

“(3) Soluționarea cererii ( de anulare a alegerilor subl.n) de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”

Or, așa cum am arătat mai sus, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, CCR adusese la cunoștință rezultatul turului I al alegerilor prezidențțiale, astfel încât nu mai era în termen să examineze corectitudinea procedurii electorale din turul I.

3. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă cu încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice.

Potrivit art. 1 alin. 6 teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

“Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.”

Astfel , deși prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, CCR a validat alegerile și rezultatele din turul I al alegerilor prezidențial și a stabilit care sunt cei doi candidați care vor participa la turul al II lea din 8 decembrie 2024, cu încălcarea dispozițiilor citate mai sus, practic Curtea Constituțională a revocat această Hotărâre, prin emiterea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, deși Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 a produs efecte juridice, procedura electorală fiind continuată, iar procesul de vot în secțiile de votare din străinătate era în curs de desfășurare, potrivit calendarului electoral stabilit prin HG nr. 1061/2024.

4. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost dată cu încălcarea condițiilor de fond prevăzute de art. 52  din Legea nr. 37/2004, necesare pentru anularea alegerilor.

Aceste condiții, raportate la situația concretă, din 6 decembrie 2024, când turul I se încheiase (și fusese validat), iar procesul de vot în turul al II-lea era în plină desfășurare sunt:

– existența unor dovezi de fraudă (condiție expresă prevăzută la art. 52 alin. 2 din Legea nr. 37/2004 : “cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază”;

– această fraudă să fi fost de natură să modifice ordinea candidaților care participă la al doilea tur de scrutin.

Dovezile de fraudă, evident, trebuie să aibă legătură cu procedura electorală, spre exemplu: ( buletine de vot false, vot multiplu, turism electoral etc.), unită cu frauda la stabilirea rezultatelor (de exemplu: procese-verbale false, calcule matematice greşite, erori ale infrastructurii digitale etc.).

Nu orice fraudă de acest gen poate conduce la anularea alegerilor, ci doar frauda masivă, de natură să modifice ordinea candidaților la al doilea tur de scrutin.

Dincolo de faptul că, prin Hotărârea nr. 30 din din 2 decembrie 2024 privind cererea de anulare a alegerilor pentru funcția de Președinte al României  din data de 24 noiembrie 2024, formulată de domnul Cristian-Vasile Terheș, Curtea Constituțională a reținut  că nici Biroul Electoral Central și nici celelalte birouri electorale nu au identificat  elemente de natură să conducă la reținerea existenței unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor și că  în ce privește la modul de desfășurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat dealegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeași unitate administrativ-teritorială în care se afla secția de votare la care au votat, Curtea Constituțională a reținut că aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii, și evident nici dovedite, Hotărârea CCR a cărei revocare o cer a fost dată absolut arbitrar, fără absolut nicio dovadă că procesul electoral ar fi fost fraudat în așa măsură încât s-ar fi impus anularea alegerilor.

Astfel, CCR a reținut în Hotărârea nr. 32/06.12.2024 exclusiv motive străine condițiilor legale prevăzute în mod limitativ de către legiuitor pentru anularea procesului electoral. Se arată în motivare că există suspiciunile persuadării alegătorilor prin exploatarea „abuzivă” a algoritmilor platformelor de social-media, că s-ar fi eludat legislaţia prin nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice campaniei electorale şi că ar exista eventuale cheltuieli netransparente ale campaniei unuia dintre candidaţi. Faptul că CCR a considerat că votanții români nu au discernământul necesar pentru a distinge între mesajele candidaților, prevalându-se de neîndeplinirea unor condiții de formă ale unuia dintre candidați, arată că aceasta  a cționat împotriva prevederilor Constituției României și a  Codului Civil, i-a considerat pe votanții români ca fiind lipsiți de discernămât la votul care urma să aibă loc pe 08.12.2024, inclusiv pe cei din diaspora care deja votaseră și a acționat preventiv anulând întregul proces electoral, anulându-le suveranitatea și implicit sabotând prevederile art. 1 alin. 3 și art.2 din Constituție.

Toate așa zise nereguli privind nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice și existența unor cheltuieli netransparente nu numai că nu au fost dovedite că ar fi existat, dar nu s-a arătat în motivarea Hotărârii nr. 32/06.12.2024, care sunt în concret dispozițiile legale încălcate, care este sancțiunea prevăzută de lege pentru încălcarea acestora și cum au fost acestea apte de a frauda votul și de a modifica ordinea candidaților din turul I.

CCR, în cuprinsul Hotărârii în cauză, nu a reţinut cu certitudine indubitabilă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale (nici documentele desecretizate ale serviciilor de informaţii nu au revelat astfel de entități), deși s-a pronunţat în sensul că „trebuie exclusă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală”. Curtea Constituțională, nu a avut în posesie PROBE/DOVEZI, că vreunul dintre candidații calificați în turul al II-lea, ar fi săvârșit acțiuni în acest sens, iar instituțiile abilitate, prin reprezentanții săi legali, au recunoscut public aceasta.

5. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă și cu încălcarea art. 2 din Constituția României privind Suveranitatea, ca principiu constituțional general.

Astfel, potrivit textului constituțional:

“(1) Suveranitatea națională aparține poporului roman, care o exercită prin organelle sale representative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

(2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”

Practic, prin Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, CCR a încălcat suveranitatea poporului român, al cărui membru sunt și eu, anulând întreaga procedură electorală, lăsând România fără Președinte legitim ales de poporul român și aruncând-o într-o criză politică profundă, care nu s-a încheiat nici acum la peste 4 luni de la anularea alegerilor.

Mai mult, prin paragraful nr. 22 din Hotărârea a cărei revocare o cer, CCR a exercitat suveranitatea poprului român în nume propriu, impunându-ne un Președinte care nu a fost ales, care nu mai avea dreptul să rămână în funcție după împlinirea duratei de 5 ani a celui de-al doilea mandat.

Citez paragraful nr. 22 : “Curtea, având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei decizii, constată aplicabilitatea art.83 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia Președintele României în funcție „exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou-ales”.

Astfel, deși Constituția României prevede în art. 83 alin. 1 că: “Mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data depunerii jurământului”, iar alin. 3 al art. 83 prevede că : “Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă”, și mandatul Președintelui Klaus-Werner Iohannis împlinea 5 ani în data de 21 decembrie 2024, cu toate acestea, CCR a împiedicat poporul român să-și aleagă Președintele și “a ales” în locul acestuia, numind un Președinte care a exercitat în mod nelegal și nelegitim această funcție, până la data de 4 februarie 2025, când și -a dat demisia.

La data de 22 decembrie 2024 funcția de Președinte urma să devină  vacantă, potrivit art. 97 alin. 1 teza a III-a (caz de imposibilitate definitivă  a exercitării atribuțiilor), iar interimatul trebuia asigurat de președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților, potrivit art. 98 alin.1 din Constituția României.

Or, Curtea Constituțională, așa cum am arătat mai sus, a exercitat suveranitatea națională în nume propriu, impunând poporului român un Președinte neales, numit de chiar Curtea Constituțională, cu încălcarea gravă a prevederilor Constituției României, deși potrivit art. 142 alin. 1 Curtea Constituțională ar fi trebuit să fie garantul supremației Constituției.

Ipoteza art. 83 alin. 2, la care a făcut trimitere CCR în paragraful 22 din Hotărârea a cărei revocare o cer, este absolut eronată și un abuz de interpretare, o scoatere din context și o ignorare totală a celorlalte dispoziții arătate mai sus, care se referă la durata mandatului Președintelui României.

Astfel art. 83 alin. 2 din Constituția României are aplicabilitate numai în ipoteza normală a procedurii de alegere a Președintelui României, adică în situația în care validarea alegerilor prezidențiale pentru viitorul mandat și confirmarea rezultatelor  ar fi fost făcută anterior expirării duratei de 5 ani de la depunerea juramântului Președintelui în funcție, și am fi avut un Președinte ales, confirmat prin Hotărârea CCR și un Președinte în funcție. Președintele în funcție, evident râmâne în funcție până îi expiră mandatul de 5 ani, dată la care va depune jurământul Președintele nou ales.

6. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei revocare o cer, a fost emisă și cu încălcarea dreptului fundamental de a alege, prevăzut de art. 36 alin. 1 coroborat cu art. 81 alin. 1 din Constituția României.

Astfel, potrivit art. 36 alin. 1: “Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv”, iar potrivit art. 81 alin. 1:”Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.”

Deși eu sunt cetățean român cu drept de vot și eram înscris în lista electorală permanentă nu mi-am mai putut exercita dreptul de vot la scrutinul din 8 decembrie 2024, nu mi-am mai putut exprima opțiunea pentru unul dintre candidații care au fost validați pentru participarea în turul al II-lea, fiind practic lipsit de drepturile electorale, deși nu m-am aflat în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României.

Așa cum am arătat mai sus, mie ca și cetățean român cu drept de vot, mi s-a interzis dreptul de a-mi alege Președintele, iar dreptul meu a fost înlocuit cu voința arbitrară a Curții Constituționale, care ne-a impus nouă tuturor cetățenilor români, un Președinte pe care l-a numit Curtea Constituțională, prin exercitarea suveranității naționale în nume propriu.

Pentru aceste motive, vă rog să revocați Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024.

Nume prenume

Data                                                             Semnătura

Domnului Președinte al Curții Constituționale a României

registratura.generala@ccr.ro

subiect: plângere prealabila Hot 32-2024

Către Curtea Constituțională a României,

registratura.generala@ccr.ro

registratura.jurisdictionala@ccr.ro

Contestație împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr.17D din 09.03.2025, prin care a fost admisă candidatura și semnul electoral al domnului……la alegerile pentru Președintele României din anul 2025.

Domnule Președinte,

Subsemnatul…….., CNP…….., domiciliat în………., în temeiul art. 31 alin. 1 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, dar și considerentelor Hot CCR nr. 2 din 05.10.2024, publicată în MO nr. 1003/08.10.2024, contest Decizia  Biroului Electoral Central nr. 17 D din data de09.03.2025, prin care a fost înregistrată candidatura domnului ……., întrucât  viziunea politică și angajamentele ideologice asumate de domnul Nicușor Dan pun la îndoială și desconsideră obligația de respectare a Constituție și sunt incompatibile cu principiile fundamentale ale statului român, cu valorile constituționale și cu exigențele unei societăți democratice.

Motivele contestației sunt următoarele:

1.Potrivit art. 80 alin. (2) din Constituția României, Președintele României veghează la respectarea Constituției, ceea ce înseamnă că această autoritate publică unipersonală are obligația constituțională de a urmări permanent modul de aplicare a prevederilor constituționale de către autoritățile statului și de a se asigura că aceste prevederi sunt implementate în conformitate cu litera și spiritul Constituției. Totodată, Președintele României exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, fiind, astfel, un liant al tuturor categoriilor sociale.

Candidatul Crin Antonescu a avut în nenumărate rânduri declarații publice prin care a arătat desconsiderație pentru o parte dintre cetățenii României, prin care a instigat la ură și discriminare, această conduită publică fiind incompatibilă cu atribuția de mediator și de liant al tuturor categoriilor sociale.

Dovezile de fapt sunt publice, la următoarele adrese web: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/crin-antonescu-despre-sustinatorii-lui-calin-georgescu-atator-romani-li-s-a-urat-cu-binele-si-sustin-o-fantasmagorie-3142981

https://evz.ro/crin-antonescu-sustinatorii-lui-calin-georgescu-securistii-cei-mai-rai-pe-care-i-am-cunoscut.html

https://www.libertatea.ro/stiri/crin-antonescu-atac-la-romanii-care-l-au-votat-pe-calin-georgescu-cum-au-votat-cu-o-fantoma-un-drog-ieftin-si-distrugator-5166720

2 . Candidatul ……. nu s-a manifestat în spațiul public ca o persoană care  respectă principiul suveranității naționale și ordinea constituțională.

Conform art. 1 alin. (1) din Constituție, România este stat național, suveran și independent. Acest principiu impune ca orice candidat la funcția supremă în stat să fie fidel intereselor naționale și ordinii constituționale fundamentale.

Dovezile de fapt sunt publice la adresele web:

Crin Antonescu, atac la Călin Georgescu și extremiștii lui: ”Trebuie să ieșim din această timiditate și defensivă / Trebuie să restabilim în toate sensurile ordinea / Nu trebuie să pretindem că un grup dintre noi reprezentăm poporul român / Trupele lui Georgescu care dau asalt României”

https://adevarul.ro/politica/crin-antonescu-discurs-radical-despre-calin-2417794.html

3.  Din analiza pozițiilor publice exprimate de candidatul …….. reiese o promovare insistentă a unor politici globalist-progresiste, care tind să relativizeze suveranitatea statului român și să subordoneze decizia națională unor entități transnaționale. Această viziune contravine art. 1 alin. (1) și (5) din Constituție, care impun respectarea legilor și a principiilor fundamentale ale statului român.

Dovezile de fapt sunt publice, la adresele web:……..

4. Candidatul ……..  este un susținător declarat al unor curente de gândire promovate de entități private și fundații cu agendă globalistă, printre care se regăsește și Fundația George Soros. Or, conform art. 2 alin. (1) din Constituție, suveranitatea națională aparține poporului român și nu poate fi cedată sau influențată de interese străine.

Dovezile de fapt sunt publice, la următoarele adrese web:

https://epochtimes-romania.com/news/jurnalista-antonescu-e-un-soi-de-georgescu-a-scos-steagul-nato-de-la-cotroceni-cat-a-fost-presedinte-interimar–365109

5. Prin discursul său public, candidatul ……. promovează politici ce contravin tradițiilor, identității culturale și valorilor morale consacrate de Constituția României, aspect ce contravine art. 4 alin. (1) și (2) din Constituție, care impun protejarea unității naționale și a interesului public.

Dovezile de fapt sunt publice, la următoarele adrese web….

Așa cum a stabilit anterior chiar CCR prin Hotararea nr. 2 din 5 octombrie 2024, privind contestarea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024,  în paragraful nr. 37: “Persoana care exercită această demnitate, prin comportamentul său instituțional și discursul constituțional, trebuie să demonstreze existența respectului și a atașamentuluisău la valorile constituționale astfel cum acestea transpar din identitatea națională a poporului român și identitatea constituțională a statului și a societății consacrate în Legea fundamentală. Contestarea lor nu poate fi acceptată, întrucât Președintele României, prin natura funcției sale, reprezintă un garant al statului de drept și al democrației constituționale, principii care stau la baza organizării și funcționării statului. A nega sau a distorsiona aceste principii echivalează cu a repudia însăși ideea de Constituție și constituționalism, care caracterizează existența statului de drept.”

Având în vedere că declarațiile publice, luările de poziții și exprimarea unor convingeri  de către candidatul….. sunt în contradicție cu valorile constituționale și cu exigențele unei societăți democratice, declarații care pun la îndoială și desconsideră obligația de respectare a Constituției, este evident că domnul……., candidat la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025, nu îndeplinește condițiile pentru a candida la funcția de Președinte, respectiv acelea de respectare a Constituției și apărarea democrației.

Față de motivele arătate mai sus, solicit admiterea contestației mele așa cum a fost formulată și anularea Deciziei Biroului Electoral Central  nr….din….

Data                                                                                                           Semnătura

Potrivit art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, intrată în vigoare la data de 18 mai 2020, pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă.

Art. 1 al Ordinului comun nr. 874/81/2020, publicat în Monitorul Oficial în 22 mai 2020, prevede că  „Pe durata stării de alertă, în spațiile publice închise, spațiile comerciale și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, în condițiile și cu respectarea Instrucțiunilor generale privind măsurile de igienă, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.”

Punctul I al Anexei, denumit „Purtatul măștii”, stabilește:

1. obligații pentru angajator în vederea prevenirii contaminării angajaților cu virusul SARS-CoV-2;
2. măsuri generale;
3. excepții de la regula obligativității purtării măștii, care se referă la angajați;
4. instrucțiuni privind utilizarea corectă a măștilor.

Obligațiile angajatorului/conducătorului instituției privind purtatul măștii sunt:

„a) angajatorul va lua măsuri pentru elaborarea propriilor proceduri pe baza evaluării de risc pentru fiecare angajat, în funcție de programul de lucru, specificul activității desfășurate, structura organizatorică, structura incintei;

b) medicii de medicina muncii vor face evaluarea de risc și vor stabili condițiile purtării măștii pentru angajați;

c) responsabilul cu securitatea și sănătatea în muncă va face instruirea angajaților în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă (SSM).”

În ce privește măsurile generale, Anexa ordinului prevede doar că „Masca trebuie purtată în orice spațiu public închis, spații comerciale, mijloace de transport în comun și la locul de muncă, pe toată durata prezenței în aceste spații.„, fiind aproape o reluare a dispozițiilor din art. 1 citat mai sus, cu două nuanțe, în sensul că în locul sintagmei: „se instituie obligativitatea”  s-a folosit sintagma „Masca trebuie purtată„, iar noțiunea de „mască de protecție” este înlocuită cu termenul „mască„

Referitor la excepțiile de la regula obligativității purtării măștii, Anexa Ordinului face atât o enumerare a  acestor excepții, cât și a condițiilor în care „pot exista unele excepții„.

Astfel, excepțiile sunt următoarele: a) angajatul este singur în birou; b) persoana suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare; c) persoana desfășoară activități fizice intense și/sau în condiții de muncă solicitante (temperaturi ridicate, umiditate crescută etc.); d) prezentatorii TV și invitații acestora, cu condiția respectării distanței de 3 metri între persoane; e) vorbitorii în public, în spații interioare, cu condiția respectării distanței de 3 metri între aceștia și alte persoane, doar în cazul în care nu se află mai mult de 16 persoane în incintă; f) copiii cu vârsta mai mică de 5 ani.

Încadrarea unui angajat într-una din situațiile de excepție enumerate mai sus se face  de medicul de medicina muncii al unității „în funcție de evaluarea riscului”.

Instrucțiunile pentru utilizarea corectă  a măștilor prevăzute în anexa Ordinului, sunt următoarele: a) Măștile sunt eficiente dacă sunt folosite în combinație cu curățarea frecventă a mâinilor cu soluție pe bază de alcool sau cu apă și săpun. b) Înainte de a pune masca, mâinile trebuie igienizate (cu soluție pe bază de alcool sau cu apă și săpun). Masca trebuie să acopere atât gura, cât și nasul. c) Masca trebuie schimbată o dată la 4 ore și ori de câte ori masca s-a umezit sau s-a deteriorat. d) Masca nu se atinge în timpul purtării; în cazul atingerii măștii, mâinile trebuie igienizate (cu soluție pe bază de alcool sau cu apă și săpun). e) După folosire, masca se aruncă imediat, într-un coș de gunoi, preferabil cu capac, urmată de igienizarea mâinilor. f) Nu se recomandă reutilizarea măștilor medicale. g) În cazul apariției febrei, tusei și strănutului, purtarea măștii este recomandată în orice circumstanță (de exemplu, în spațiile deschise, la domiciliu).

Instrucțiunile pentru utilizarea corectă a măștilor au caracter de recomandare, fiind practic imposibilă verificarea respectării acestora de vreun agent al statului.

Din analiza acestui act normativ putem concluziona că nu interzice accesul cetățenilor fără mască în spațiile publice închise, spații comerciale și la locul de muncă, eventuala nerespectare a obligativității purtării măștii putând fi constatată și sancționată numai de către agenții și ofițerii de poliție, subofițerii și ofițerii de jandarmi și polițiștii locali,  cu amendă contravențională de la 500 la 2500 lei (art. 67 alin. 2 lit. c) și art. 66    lit. a) din Legea 55/2020).

 

 

 

 

 

 

După ce în mod abuziv unele hipermarketuri au practicat un așa-zis triaj epidemiologic al clienților, refuzând accesul acelora care nu coborau fruntea pentru a fi termoscanați de personalul de pază, casieră sau femeia de serviciu, astăzi a apărut și Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului de Interne nr. 84/22.05.2020  privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă.

Fără să facem o examinare prea amănunțită a ordinului și păstrându-ne opinia despre această măsură, ca fiind o restrângere a unor drepturi fundamentale  luată cu încălcarea  Constituției României, întrucât numai Parlamentul, prin lege, poate restrânge drepturi și libertăți fundamentale, nu și membrii Guvernului prin acte normative de rang inferior legii,  nefiind respectat nici  principiul proporționalității cu situația care a determinat-o,  constatăm că magazinele nu sunt obligate să-și termometrizeze clienții.

Astfel, deși art. 2 prevede că pe durata stării de alertă, atât instituțiile și autoritățile publice, dar și operatorii economici și profesioniștii au obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să se asigure la intrarea în sediu efectuarea triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor, în condițiile și cu respectarea Instrucțiunilor generale privind măsurile de igienă, prevăzute în anexă, citind anexa constatăm că regulile triajului epidemiologic se pot aplica doar persoanelor care intră într-un sediu de birouri al operatorului economic sau profesionistului, nu clienților unui magazin sau unei unități prestatoare de servicii.

Potrivit Anexei Ordinului:

„Pentru alte persoane decât personalul angajat:

a) Intrarea într-o incintă este permisă doar pentru persoanele care, în mod rezonabil, au motive justificate de a se afla în acea incintă.

b) În cazul în care este necesară doar predarea unor documente, colete etc., aceasta se va realiza în afara incintei, direct persoanei căreia îi sunt destinate, cu respectarea măsurilor de precauție.

c) Dacă este necesară intrarea în incintă, sunt obligatorii triajul epidemiologic și dezinfectarea mâinilor.

Triajul epidemiologic nu implică înregistrarea datelor cu caracter personal și constă în:

a) măsurarea temperaturii prin termometru noncontact (temperatura înregistrată nu trebuie să depășească 37,3ºC);

b) observarea semnelor și simptomelor respiratorii (de tipul: tuse frecventă, strănut frecvent, stare generală modificată).

În cazul în care temperatura înregistrată depășește 37,3ºC, se recomandă repetarea măsurării temperaturii, după o perioadă de 2-5 minute de repaus.

Dacă se constată menținerea unei temperaturi peste 37,3ºC sau/și prezența altor simptome respiratorii, persoanei nu i se permite accesul în incintă.

Dacă temperatura înregistrată nu depășește 37,3ºC, iar persoana nu prezintă alte simptome respiratorii, i se permite accesul doar însoțită de către o persoană din sediu și după înregistrarea biroului/camerei/departamentului unde va merge.”

Prin  urmare, cum ar putea un hipermarket, magazin de cartier,  o farmacie, frizerie, un service auto, o benzinărie etc:

1. să asigure personal specializat care să măsoare temperatura clienților prin termometru noncontact și să observe eventualele semne și simptome respiratorii (de tipul: tuse frecventă, strănut frecvent, stare generală modificată)?
2. să asigure locuri speciale pentru ca această termometrizare și observare să aibă loc, dar și pentru a permite clienților starea de repaus, după care se va repeta termometrizarea?
3. să înregistreze biroul, camera/departamentul unde clientul va merge?
4. să asigure personal de însoțire a fiecărui client în incintă?

Fără nicio îndoială această modalitate de triaj epidemiologic se poate face doar pentru persoanele care vizitează un sediu social de birouri.

Trebuie să precizăm că posibilitatea instituirii obligativității triajului epidemiologic  prin ordin de ministru a fost introdusă  de art.13 din Legea nr. 55/2020, lege care însă nu prevede vreo sancțiune pentru nerespectarea  acestei obligații de către instituțiile publice sau operatori economici (a se vedea art. 65 care prevede faptele care constituie contravenții).

În concluzie, chiar dacă apreciem că termometrizarea ar fi o metodă de prevenire a contaminării cu virusul SARS-CoV-2, deși acest scop e puțin probabil să se realizeze, întrucât specialiștii ne-au tot spus că majoritatea celor infectați sunt asimptomatici, deci nu au o temperatură corporală mai mare  de 37 grade celsius, iar diagnosticul nu se pune pe baza temperaturii corporale, cred că ar trebui să cerem operatorilor economici ca înainte de se apuca de termometrizarea clienților să îndeplinească cele 4 condiții impuse de anexă.

 

Ieri Guvernul României a anunțat că a adoptat proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, care a fost trimis Parlamentului spre aprobare.

Examinând cuprinsul acestui proiect putem constata că el încalcă art. 53 alin.1 și art.61 alin.1 din Constituția României.

Astfel, potrivit articolului art. 53 din Constituția Romaniei cu denumirea marginală Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, „(1 )Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului său libertății.”

In primul rând, mare parte din dispozițiile acestui proiect de lege nu prevăd restrângerea exercițiului unor drepturi sau ale unor libertăți, ci cuprind enumerări de posibile restrângeri de drepturi sau libertăți.

Astfel, art. 3 prevede că pe perioada stării de alertă „se poate suspenda activitatea de servire și consum al produselor alimentare și băuturilor alcoolice și nealcoolice în spațiile comune de servire….”.

Art. 4 alin. 1 prevede că „Pe durata stării de alertă se poate suspenda activitățile (sic!) de comercializare cu amănuntul a produselor și serviciilor în centrele comerciale în care își desfășoară activitatea mai mulți operatori economici.”

Art. 9. „Pe durata stării de alertă se pot plafona prețurile la medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectanți, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive, materiale sanitare și echipamente de protecție, aparatură medicală, în condițiile art. 4 alin. (3) din Legea concurenței Nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare.”

Putem în continuare observa că aproape toate articolele cuprind expresiile:”pot dispune” (art.11 alin. 1), „poate dispune”( art.art.12), „pot stabili” ( art.16 alin.1), „pot fi suspendate sau demise din funcții”, (art.20), „se poate realiza” (art. 24) ” se pot institui restrângeri” (art.27 alin. 1), „poate dispune măsuri, respectiv restricții” (art.29 alin. 1), „se poate suspenda”( art.33), ” se pot restrânge”( art.38), „pot fi suspendate”( art. 39 alin.3).

Pentru a se îndeplini condiția restrângerii prin lege a exercițiului unor drepturi sau libertăți, așa cum impun prevederile art. 53 alin.1 din Constituția Romaniei, verbele: a stabili, a dispune, a institui, a suspenda ar fi trebuit să fie redactate în textul proiectului la modul indicativ prezent: se stabilește, se dispune, se instituie, se suspendă, se restrânge, se demite etc, nu folosirea unei construcții verbale care indică doar o posibilitate viitoare, lăsată la voința altor autorități publice ori chiar private.

Totodată, întrucât proiectul vorbește despre posibile restrângeri ale unor drepturi și libertăți, rezultă că, în fapt, restrângerea drepturilor și libertăților va fi dispusă prin acte normative de rang inferior legii, ceea ce contravine de asemenea art. 53 alin. 1 din Constituția României.

In al doilea rând, o parte din aceste posibile restrângeri sunt date în competența altor autorități publice sau private, aceasta contravenind în mod flagrant și prevederilor art. 61 alin. 1 din Constituția României, care prevede că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”.

Așadar, dacă potrivit art. 53 alin. 1 din Constituția României, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți se poate face doar prin lege, iar Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, rezultă că restrângerea unor drepturi sau libertăți fundamentale nu poate fi făcută de alte autorități publice sau private.

Încalcă atât art. 53 alin.1 cât și art. 61 alin. 1 din Constituția României următoarele articole: art.6 cu raportare la art.7 alin. 1, care acordă Ministrului Sănătății posibilitatea de a suspenda din funcții persoane cu funcții de conducere din cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, cu atribuții în domeniul asistenței și protecției sociale, indiferent de statutul lor; art.11 care acordă conducătorilor instituțiilor publice posibilitatea de a modifica unilateral contractul de muncă încheiat cu angajații, art. 16 care acordă angajatorilor din sistemul privat, autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților nationale dreptul de a stabili programe individuale de muncă fără acordul angajatului; art. 27-32 care acordă dreptul miniștrilor de resort să dispună îngrădirea unor drepturi sau libertăți in legătură cu domeniul transporturilor și comunicațiilor; art. 33 care acordă dreptul miniștrilor educației și sănătății să suspende cursurile școlare; art. 38 care acordă dreptul ministrului tineretului și sportului și ministrul sănătății de a restrânge activitățile sportive; art. 39 care dă dreptul Comitetului National Pentru Situații Speciale de Urgență să suspende activitățile muzeale, a bibliotecilor, librăriilor, cinematografelor, studiourilor de producție de film și audiovizual, a instituțiilor de spectacole și/sau concerte și altor instituții de cultură; art. 40 care dă dreptul Comitetului National pentru Situații Speciale de Urgență să stabilească reguli privind desfășurarea activităților religioase.

De asemenea o încălcare a art. 53 alin. 1 din Constituția României reprezintă și omisiunea din cuprinsul legii a perioadei de timp in care va fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți, pentru că această perioadă nu poate fi lăsată la aprecierea altei autorități, restrângerea, atât din punctul de vedere al drepturilor și libertăților ce vor fi afectate dar și a duratei de timp, este atributul exclusiv al Parlamentului României.

Întrucât O.U.G. Nr. 21/2014 nu prevede nici o perioadă maximă pentru care poate fi declarată starea de alertă, spre deosebire de starea de urgență, pentru care OUG Nr.1/1999 a prevăzut o durată maximă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii, și nici obligativitatea ca hotărârea de declarare a stării de alertă să fie aprobată de Parlament, ca în starea de urgență, consider că este neconstituțional ca stabilirea duratei stării de alertă să fie lăsată în competența unui organism care nu are atribuții de legiferare, respectiv Comitetul National pentru Situații Speciale de Urgență, luând în considerare consecințele deosebit de grave pe care proiectul în discuție le prevede, respectiv restrângerea mai multor drepturi și libertăți fundamentale.

Așadar și omisiunea stabilirii în proiectul de lege a duratei pentru care va avea loc restrângerea unor drepturi sau libertăți reprezintă o nesocotire a art. 61 alin. 1 cu raportare la art. 53 alin. 1 din Constituția României.

Proiectul de lege este lovit și de un viciu de neconstituționalitate intrinsecă, fiind lipsit de claritate și previzibilitate.

Astfel, articolele 3 și 4 prevăd posibilitatea ca o serie de activități comerciale să fie suspendate pe perioada stării de alertă, fără a fi clarificate situațiile obiective care ar putea determina această suspendare, dar nici autoritățile care ar putea dispune această restrângere a libertății economice.

Art. 9 prevede posibilitatea plafonării prețurilor la medicamente, vaccinuri, aparatură, materiale și echipamente sanitare, fără a fi prevăzute situațiile obiective care ar putea determina această plafonare și căror produse de genul celor enumerate se va aplica.

Articolelor 11, 12 și 13, care stabilesc posibilitatea angajatorilor de a modifica unilateral condițiile contractului de muncă, de asemenea nu prevăd situațiile obiective care ar putea determina aceste modificări.

Art. 24, care prevede posibilitatea modificării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici fără acordul acestora, nu indică situațiile obiective care ar putea determina aceste modificări.

Articolele 27-32 din proiect care prevăd posibilitatea îngrădirii libertății economice a operatorilor economici din domeniul transporturilor și a libertății de mișcare, de asemenea nu indică situațiile obiective care ar putea determina aceste îngrădiri.

Art. 37 din proiect, care prevede posibilitatea suspendării cursurilor școlare, nu indică situațiile obiective care ar putea determina îngrădirea dreptului la învățătură.

Articolele 38 și 39, care prevăd posibilitatea suspendării unor activități sportive și culturale, nu indică situațiile obiective care ar putea determina îngrădirea dreptului la muncă, dreptul la sănătate și accesul la cultură.

În concluzie acest proiect de lege, care are și un titlu greșit, pentru că se referă numai la măsuri de prevenire a extinderii pandemiei ( nu de prevenire,  pentru că ea este în desfășurare), nu și la cele de combatere a efectelor pandemiei, pentru că nu cuprinde nicio măsură de relansare economică, in opinia mea este lovit de mai multe vicii de constituționalitate, pe care sigur le va identifica și Avocatul Poporului, dacă in procesul de adoptare nu vor fi remediate.