Gânduri în vreme de coronavirus (I)

Citisem se vreo doua-trei ori, în presa on-line, știri despre noul coronavirus din China și încălcarea grava a drepturilor omului justificata de aceasta epidemie. Cred ca văzusem și la TV o știre cu un medic chinez (sper ca nu ma insel) care plângea disperat ca are nevoie de ajutor.

Părea ca totul e prea departe de noi toți, dar și de mine în special, pentru ca aveam alte griji pe cap.

Pana spre sfârșitul lunii februarie mi se părea o frasuiala oarecum nefireasca în legatura cu noul coronavirus. In fond provoacă o raceala, iar la noi în fiecare an mor sute de persoane de gripa. In special cei care, din cauza unor afecțiuni grave, au imunitatea scăzută.

Vorbind cu băiatul meu despre acest coronavirus mi-a zis ca nu e la fel cu virusul gripal, pentru ca pur și simplu bolnavii rămân fără plămân. Am băgat la cap, dar nu ma convinsese pe deplin.

Apoi a venit vestea primului infectat din România cu acest coronavirus, apoi al doilea și al treilea. Nu știu al catelea infectat, dar știu ca era o femeie de la Suceava, transportata cu izoleta, fusese scăpată din mâini de paramedici. Paramedici care erau echipați cu combinezoane, masti, ochelari de protecție și botosi. Din cauza botosilor alunecasera pe platforma metalică, la urcarea în ambulanta SMURD.

Brusc mi s-a luat o ceață de pe ochi.

Noul coronavirus nu provoacă o gripa obișnuită. Pentru ca pana acum niciun bolnav de gripa nu era băgat în izoleta (nici nu știam ca exista asa-ceva) și transportat în aceste condiții, pe targa, chiar dacă ar putea merge pe picioare, de paramedici echipați ca niște cosmonauti. Pentru ca niciun bolnav de gripa nu era ținut singur intr-un salon, cum am aflat din relatarea pe fb a unuia dintre primii pacienti. Mi-a devenit foarte clar ca este vorba de un virus extrem de contagios și care provoacă o boala foarte grava, din moment ce sunt luate atâtea precauții.