Pe 12 martie, în cadrul unei declarații de presă comune, ținută la sfârșitul vizitei Președintelui Volodîmîr Zelenski în România, am fost anunțați de Președintele Nicușor Dan că au fost semnate trei documente: o declarație de parteneriat strategic, un document de cooperare militară care vorbește despre producția comună de drone în România și, ultimul, care se referă la parteneriatul în zona energetică.

Pe site-ul administrației prezidențiale au fost publicate toate cele trei documente însă toate redactate în limba engleză. Deși în România limba oficială, potrivit art. 13 din Constituție, este limba română, nici până astăzi, 21.03.2026, nu este publicată versiunea în limba română a acestor documente.

Înainte de a vă prezenta traducerea documentului intitulat Declarația Comună de Intenție a Președintelui României, Nicușor Dan, și a Președintelui Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, privind coproducția de echipamente de apărare în România, trebuie să precizez că declarația face referire la alte documente semnate de cele două părți, respectiv:

• Acordul dintre Cabinetul de Miniștri ai Ucrainei și Guvernului României privind Cooperarea Militar -Tehnică din 5 septembrie 2020. Acest acord a fost ratificat de Parlamentul României devenind Legea nr. 199/2021.
• Acordul de Cooperare în Domeniul Securității dintre Ucraina și România din 11 iulie 2024. Acesta a fost semnat la Whashington de Președintele Klaus Iohannis și Președintele Volodîmîr Zelenski dar nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului, așa cum prevede expres art. 91 alin. 1 din Constituția României. Textul Acordului îl putem găsi pe site-ul administrației prezidențiale, în limba română.

Căutând cele două acorduri am găsit și un alt acord ACORD din 18 octombrie 2024între Guvernul României și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul prevenirii, limitării și înlăturării efectelor situațiilor de urgență, care a fost ratificat de Parlamentul României cu doar o zi înainte de vizita Președintelui Zelenski la Cotroceni, respectiv la 11 martie 2026, prin Legea nr. 28 din 11 martie 2026.

În preambulul documentului supus analizei de față, se reafirmă că ” Războiul de agresiune ilegal și neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei este o amenințare directă la adresa păcii și securității internaționale, o încălcare flagrantă a dreptului internațional și o încălcare a Cartei ONU.”

Totodată, părțile recunosc „imperativul de a furniza Forțelor de Securitate și Apărare ale Ucrainei arme de înaltă prioritate pentru a se apăra împotriva agresiunii armate a Federației Ruse.”

De asemenea părțile au recunoscut „beneficiile eforturilor specifice de sprijinire a producției de apărare din Ucraina și România, cruciale pentru construirea unei industrii de apărare rezistente și competitive și consolidarea autonomiei strategice pentru a asigura viitorul sigur și prosper al Ucrainei și României, continentului european și regiunii Mării Negre.”

Părțile și-au exprimat și „intenția de a promova în continuare parteneriatul bilateral puternic și angajamentul de a sprijini colaborarea în domeniul industriei de apărare pe termen lung”.

ÎN CONCRET CEI DOI PREȘEDINȚI „AU DECIS”:

• „să pună bazele colaborării business-to-business și să permită producția de sisteme și capabilități de apărare ucrainene în România, cu scopul de a consolida industriile de apărare din Ucraina și România”

• „să consolideze cooperarea dintre industriile de apărare din Ucraina și România prin facilitarea coproducției de sisteme și capabilități de apărare ucrainene în România, asigurându-se că România beneficiază de experiența și cele mai bune practici ucrainene în dezvoltarea de noi sisteme și capabilități de apărare”
• „să întreprindă producția comună de sisteme și capabilități de apărare care vor sprijini Ucraina în apărarea sa împotriva agresiunii armate a Federației Ruse, asigurându-se în același timp că aceste echipamente sunt disponibile cu prioritate pentru ambele părți și pentru destinatarii conveniți, după caz;”
• „să prevadă că majoritatea sistemelor și capabilităților de apărare produse în România vor fi prioritizate pentru nevoile Forțelor de Securitate și Apărare ale Ucrainei și ale Forțelor armate ale României,”
• „să ofere tipurile de sprijin necesare, inclusiv financiar, pentru a facilita această cooperare, sub rezerva proceselor lor naționale de aprobare și în conformitate cu legile lor naționale și angajamentele internaționale respective.”

Ce mai prevede acest Acord ? Că „partea ucraineană va permite, în conformitate cu toate legile și reglementările aplicabile privind controlul exporturilor, partajarea tehnologiilor respective, a proprietății intelectuale protejate reciproc și datelor necesare pentru înființarea de instalații de producție de apărare pentru sisteme și capabilități de apărare în România, în beneficiul securității Ucrainei și României, a regiunii Mării Negre și a continentului european”

Totodată se menționează că „Localizarea în România a producției de drone în cel mai scurt timp posibil va fi considerată de către Părți ca o primă fază a proiectelor unei astfel de cooperări, finanțată, în special, prin inițiativa SAFI a UE , în valoare de până la 200 de milioane de euro.

Partea română va facilita și promova înființarea de companii ucrainene de apărare și securitate în România, inclusiv prin asocieri în participațiune, parteneriate, acorduri de coproducție și alte forme de investiții între entități ucrainene și române, prin identificarea și atenuarea berierelor.

O astfel de cooperare va fi implementată în principal utilizând resursele de finanțare disponibile, inclusiv în cadrul Regulamentului SAFE al UE. România va sprijini proiecte industriale comune de apărare pe termen lung.”

În finalul Declarației este făcută precizarea că: „Acordul nu constituie un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic, nici în temeiul dreptului internațional, nici în temeiul dreptului național între părți. Orice angajament juridic, financiar sau de orice alt tip este supus stabilirii unor acorduri separate, supuse procedurilor naționale de aprobare ale Părților sau ale guvernelor lor.”

În opinia mea, Președintele României trebuie să răspundă la o serie de întrebări referitoare la acest document privind coproducția unor echipamente de apărare, dar și cu privire la celelalte două documente, pentru care trebuia respectată procedura stabilită de Legea nr. 590/2003 privind tratatele și care trebuie ratificate de Parlament.

Reamintesc faptul că potrivit art. 91 alin. 1 din Constituția României: „Președintele României încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate și acorduri internaționale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.”

Legea care stabilește procedura încheierii oricăror tratate și acorduri este Legea nr. 590/2003.

Într-o viitoare postare voi face o analiză a compatibilității textului acordului cu reglementările internaționale ratificate de România.

Traducerea în limba română a fost făcută cu ajutorul aplicației google traducere.