Suspendare executare act administrativ
Anulare act administrativ
Domnule Președinte,
Subsemnata Axinte Lăcrămioara,în calitate de reclamant, formulez, în temeiul art. 15 alin. 1 și art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prezenta cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a României, cu sediul în mun. București, str. Calea 13 Septembrie nr. 2, Palatul Parlamentului intrarea B1, sector 5, cu adresa de poștă electronică registratura.generala@ccr.ro
în temeiul art. 15 alin. 1 rap. la art. 14 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. 1 rap. La art. 2 alin. 1 lit.a), b), c), n), o), r), art. 8 alin. 1 și alin.11din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 47/1992 și art. 52, 53 din Legea nr. 370/2004, pct. 7 din Anexa HG nr. 1061/2024 și art. 2 alin. 1 și 2, art. 36 alin. 1 și 81 alin. 1 din Constituția României, solicit:
- Suspendarea executării actului administrativ unilateral normativ intitulat Hotărîrea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 până la soluționarea definitivă a capătului 2 de cerere
- Anularea Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute de mine, reclamantul, în acest proces
Pentru următoarele
M O T I V E:
- Chestiuni prealabile
- Am dreptul de a mă adresa în fața unei instanțe judecătorești pentru apărarea dreptului fundamental de a alege, drept prevăzut de art. 36 alin. 1 din Constituția României, art. 40 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE și art. 3 din Primul Protocol Adițional CEDO.
- Dreptul meu de a mă adresa instanței de contencios administrativ cu acțiune împotriva actului administrativ normativ intitulat Hotărărea nr. 32 din 6 decembrie 2024, se bazează pe:
– art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
– art. 21, art. 52 și art.126 alin. 6 din Constituția României,
– art. 47 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care prevede că orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale eficientă în fața unei instanțe judecătorești;
– art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independent și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.”
C. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este un act administrativ normativ, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004: este un act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării și executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Curtea Constituțională a României este o autoritate publică, iar Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, a fost dată, așa cum se arată în chiar cuprinsul hotărârii în paragraful 3, în aplicarea legii, respectiv art. 37 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și art. 3 din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Președintelui României, și a produs efecte juridice, întrerupând intempestiv procedura de votare pentru turul al II-lea al alegerilor prezidențiale și împiedicând cetățenii români cu drept de vot, printre care mă număr și eu reclamantul, să-și exercite acest drept fundamental prevăzut în art. 36 alin. 1 din Constituția României.
Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu se află între actele administrative exceptate de a fi atacate în contenciosul administrativ, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu privește relația dintre Curtea constituțională și Parlamentul României, nu este un act de comandament cu caracter militar și pentru modificarea sau desființarea acestei hotărâri nu există o altă procedură judiciară prevăzută de vreo lege organică.
Așadar, singura cale pentru desființarea acestui act administrativ normativ este acțiunea în contencios administrativ.
Dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și de anulare a actului este prevăzut de Constituția României, în art. 52, ca un drept fundamental.
Condițiile și limitele exercitării acestui drept sunt stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:
“(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
Aceeași lege prevede expres semnificația termenilor de “drept vătămat” și „interes legitim public”, în art. 2 alin. 1 lit. o) și r):
“o) drept vătămat – orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
r) interes legitim public – interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice;”
D. Dreptul meu de cetățean cu drept de vot a fost vătămat prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, pentru că votul meu valabil exprimat în turul I din data de 24 noiembrie 2024 a fost anulat, aruncat la gunoi, și am fost împiedicat să mi exprim votul în turul al II-lea din 8 decembrie 2024, prin aplicarea ștampilei “votat” pe unul din cei doi candidați care fuseseră validați prin Hotărârea CCR nr. 31, ca și cum aș fi fost un cetățean lipsit de drepturile electorale, deși nu sunt în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, iar art. 53 alin. 1 din Constituția României prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți se poate face numai prin lege.
În mod indirect și ilegal, prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o cer, am fost încadrat și eu, dar și toți cetățenii români cu drept de vot, în categoria prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, adică în categoria debililor sau alienaților mintali, pușilor sub interdicție sau condamnaților la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre definitivă, fiind batjocoriți, înjosiți și umiliți, ca persoane care nu merită să-și exercite dreptul de vot.
Așadar, nu numai că mi s-a restrâns, mie și celorlalți cetățeni cu drept de vot, dreptul fundamental de a alege unul dintre cei doi candidați validați prin Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin hotărârea nelegală a CCR și nu prin lege, dar practic acest drept ni s-a anulat definitiv pentru alegerile prezidențiale.
E. Totodată, prin Hotărârea a cărei anulare o cer a fost adusă atingere și interesului legitim public, întrucât această hotărâre a împins România înafara ordinii de drept și a democrației constituționale, dreptul de vot al tutorur cetățenilor români înscriși în lista electorală permanentă a fost încălcat, respectarea de către autoritățile publice a drepturilor și libertăților cetățenilor români fiind pusă sub semnul incertitudinii totale.
Statul Român nu are un Președinte ales deși mandatul Președintelui anterior s-a încheiat la data de 21 decembrie 2024, prin ajungerea la finalul duratei de 5 ani de la depunerea jurământului.
F. Hotărârile Curții Constituționale date în aplicarea Legii nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României și orice altă hotărâre dată de Curtea Constituțională în materiile prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. B din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții constituționale, pot fi supuse controlului contenciosului administrativ.
Într-adevăr art. 11 alin. 3 teza finală din Legea nr. 47/1997 prevede că “hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu pot fi atacate în contencios administrativ, întrucât general obligatoriu nu este sinonim cu definitiv.
Potrivit DEX al limbii române, obligatoriu înseamnă “Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit.”, iar definitiv înseamnă “Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna”.
Numai în materie jurisdicțională o hotărâre este definitivă dacă nu este supusă nici unei căi de atac.
Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu este un act emis in materie jurisdicțională, pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. d) și e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel, aceste texte de lege sunt următoarele:
“d) act administrativ-jurisdicțional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;
e) jurisdicție administrativă specială – activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale”
Curtea Constituțională nu a urmat o procedură bazată pe principiile contradictorialității și asigurării dreptului la apărare. Curtea Constituționalăpur și simplu s-a întrunit în secret, fără a da publicității măcar un comunicat, nu m-a citat nici pe mine, nici pe ceilalți cetățeni cu drept de vot și nici pe candidați, pur și simplu ne-a anulat votul exprimat în turul I și ne-a interzis să ne exprimăm votul în turul al II-lea, absolut arbitrar, cu încălcarea Constituției României, a Legii nr. 47/1992 și a Legii nr. 370/2004 dar și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Cartei Drepturilor Fundamentale a UE.
Prin abuz de putere CCR a consemnat la finalul actului administrativ normativ, intitulat Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, că această “hotărâre” ar fi definitivă, întrucât nici în Constituția României, nici în Legea nr. 47/1992 și nici în Legea nr. 370/2004 nu se prevede că vreo hotărâre emisă de autoritatea publică Curtea Constituțională a României ar fi definitivă.
Într-adevar Curtea Constituțională a României are și atribuții jurisdicționale, dar numai în materia verificării constituționalității proiectelor de legi, în cazul controlului anterior de constituționalitate sau în cazul controlului posterior, când soluționează excepțiile de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești.
Când îndeplinește atribuția de jurisdicție constituțională, Curtea Constituțională înștiințează părțile despre termenul fixat pentru soluționarea excepției, la ședintă publică anunțată participă un procuror, căruia i se acordă cuvântul pentru a pune concluzii, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția își spune punctul de vedere, iar încheierile de sesizare a CCR sunt comunicate încheierile de sesizare sunt comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Citez aici disp. Art. 30 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru a avea deplina înțelegere a atribuției de jurisdicție constituțională:
“(1) Primind încheierea prevăzută la art. 29 alin. (4), președintele Curții Constituționale va desemna judecătorul-raportor și va comunică încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, indicându-le data până la care pot să trimită punctul lor de vedere. Prevederile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(2) Judecătorul desemnat ca raportor, potrivit alin. (1), este obligat să ia măsurile necesare pentru administrarea probelor la data judecății.
(3) Judecata are loc la termenul stabilit, pe baza actelor cuprinse în dosar, cu înștiințarea părților și a Ministerului Public.
(4) Participarea procurorului la judecată este obligatorie.
(5) Părțile pot fi reprezentate prin avocați cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casație și Justiție.”
Or, în ce privește Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională s-a întâlnit în secret, la ședință nu a fost citat nimeni, nici măcar candidații din turul I sau din turul al II-lea, pentru că voturile primite în turul I de toți candidații au fost anulate, pur și simplu aruncate la gunoi, nu a participat nici măcar procurorul, nu a existat nici contradictorialitate nici respectarea dreptului la apărare.
Așadar, este absolut revoltător să se susțină și să fie acceptată ideea falsă că Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024 ar fi un act juridicțional constituțional.
Împrejurarea că acest act a fost emis de persoane care compun Curtea Constituțională, nu îl transformă în act jurisdicțional constituțional. Acest lucru este tot atât de adevărat pe cât este că o scrisoare, trimisă de un judecător din cadrul Puterii Judecătorești unui prieten din copilărie, ar fi hotărâre judecătorească.
II. Motivarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024.
În cauză am îndeplinit condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, mai exact am depus plângere prealabilă la emitentul actului a cărui anulare o cer, respectiv la Curtea Constituțională a României, plângere transmisă prin email la adresa indicată pe site-ul instituției și anexez prezentei acțiuni plângerea prealabilă și dovada transmiterii prin email.
Actul administrativ normativ a fost emis cu încălcarea legii, mai precis sunt 6 motive de nelegalitate ale acestui act, pe care le voi dezvolta la motivarea capătului 2 de cerere, dar pe care doar le enumăr aici:
– Curtea Constituțională, în emiterea hotărârii deduse prezentei plângeri prealabile, a comis un exces de putere, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit n) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, a interpretat în mod abuziv atribuția prevăzută de art.146 lit. f) din Constituție, sesizându-se din oficiu, desi art. 10 din Legea nr. 47/1997 prevede expres că sesizarea trebuie făcută în scris și motivat;
– a fost emis cu încălcarea termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuție posibilitatea anulării alegerilor, după ce anterior validase prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 turul I și rezultatele acestui tur;
– a fost dat cu încălcarea condițiilor de fond prevăzute de art. 52 din Legea nr. 37/2004, necesare pentru anularea alegerilor;
– a fost emis și cu încălcarea art. 2 din Constituția României privind Suveranitatea, ca principiu constituțional general.
– a fost emis și cu încălcarea dreptului fundamental de a alege, prevăzut de art. 36 alin. 1 coroborat cu art. 81 alin. 1 din Constituția României.
Împrejurările în care a fost emis acest act administrativ, judecătorii Curții Constituționale întâlnindu-se pe ascuns, fără să dea un comunicat de presă despre ședința din 6 decembrie, sesizându-se din oficiu, pe baza unor documente apărute în spațiul public, adică în mass-media, fără să fi fost sesizați de persoane îndreptățite de Legea 370/2004 să ceară anularea alegerilor, cu dovezi autentice, asumate de persoanele care ar fi putut face sesizarea, întrerupând intempestiv procedura de votare în turul al II-lea, care era în curs de desfășurare la secțiile de votare din străinătate, deși cu doar 4 zile înainte aceeași judecători validaseră turul I, confirmând că procesul electoral în turul I a fost corect, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, reprezintă un caz bine justificat pentru suspendarea executării Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, asupra căreia există serioase îndoieli în ce privește legalitatea acestuia.
Totodată, se impune suspendarea executării Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 pentru că eu, în calitate de cetățean român cu drept de vot, care eram și sunt înscris în lista electorală permanentă, sunt expusă unui pierderi iminente, întrucât nu voi mai putea să-mi exercit dreptul de vot pentru unul din candidații validați în urma turului I, după data de 4 mai 2025, când va avea loc turul I al alegerilor prezidențiale organizate în urma Hotărârii ilegale a CCR, a cărei anulare cer.
Suspendarea executării Hotărârii a cărei anulare o cer se impune și pentru ca pârâta, în calitate de emitent al actului administrativ ilegal, să fie împiedicată să comită și alte abuzuri. Singura autoritate care este în măsură să sancționeze acest abuz constituțional și legal al Curții Constituționale este Justiția.
Justiția este una dintre puterile Statului Român și reintrarea în cadrul constituțional o poate face numai Justiția, pentru că celelate puteri: executive și parlamentară nu vor, nu pot sau nu au interes pentru respectarea drepturilor fundamentale.
Potrivit art. 126 alin. 6 din Constituția României, controlul judecătoresc al actelor administrative este garantat și citez:
“Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrative, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și actelor de comandament militar.”
Așadar, instanța de contencios administrativ este competentă să controleze legalitatea actului administrativ normativ Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 și sunt întrunite toate condițiile pentru suspendarea actului contestat, respectiv cele prevăzute de art. 15 rap. la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel încât vă solicit soluționarea acestui capăt de cerere de urgență și cu precădere, așa cum obligă art. 15 rap. la art. 14 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
- Motivele de anulare a actului administrativ normativ intitulat Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024
1. Curtea Constituțională, în emiterea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, a comis un exces de putere, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit n) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004: „exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;”.
Prin actul administrativ normativ denumit Hotărârea nr. 32/06.12.2024, CCR a interpretat în mod abuziv atribuția prevăzută de art.146 lit. f) din Constituție, aceea de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea președintelui României, anulând, printr-o autosesizare arbitrară, întreg procesul democratic de alegere a Președintelui României.
Procedura pentru alegerea președintelui României este prevăzută de Legea nr. 370//2004, iar atribuțiile Curții Constituționale sunt de asemenea prevăzute expres în această lege.
Astfel, nici Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale nr. 47/1992 și nici Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României, nu prevede dreptul Curții Constituționale de a se sesiza din oficiu, prin fapta de „ a lua act de conținutul” unor documente prezentate în Ședința Consiliului Suprem de Apărare a țării și aduse la cunoștință publică, așa cum se indică textual în paragraful nr. 5 al Hotărării a cărei anulare o cer.
Astfel, Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea curții Constituționale prevede că:
„Articolul 10
(1) Curtea Constituțională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituție, republicată, sau de legea sa organică.
(2) Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate.”
Așadar CCR nu are dreptul să se autosesizeze, ea poate fi sesizată doar în scris și motivat.
De asemenea, potrivit art. 52 alin.1 și 2 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României:
„(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.
(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.”
Prin urmare, potrivit textului de lege citat, dreptul de a sesiza Curtea Constituțională, cu o cerere având acest obiect, este recunoscut numai competitorilor electorali, respectiv: partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și candidaților care au participat la alegeri. Dacă orice altă persoană ar fi formulat o asemenea cerere, Curtea Constituțională ar fi trebuit să o respingă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate/ca inadmisibilă.
La alegerile prezidențiale din 2024, Curtea Constituțională a fost sesizată cu două cereri de anulare a alegerilor, de către candidații: Sebastian Constantin Popescu și Cristian-Vasile Terheș, contestații care au fost respinse. Contestația formulată de candidatul Sebastian Constantin Popescu a fost respinsă ca tardivă (Hotărârea CCR nr. 29 din 28 noiembrie 2024), iar contestația candidatului Cristian – Vasile Terheș a fost respinsă ca neîntemeiată (Hotărârea CCR nr. 30 din 2 decembrie 2024), ambele hotărâri fiind publicate în Monitorul Oficial.
În considerentele Hotărârii nr. 29 din 28 noiembrie 2024, paragraful 15, Curtea Constituțională a reținut că: “în aplicarea dispozițiilor legale antereferite, pct.103 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegere Președintelui României în anul 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.874 din 30 august 2024, stabilește că formularea cererilor pentru anularea alegerilor pe motiv de fraudă electorală se realizează de către competitorii electorali în termen de cel mult 3 zile de la încheierea votării, cel mai târziu până la data de 26 noiembrie 2024, ora 24,00”.
Iar în considerentele Hotărârii nr. 30 din 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională a reținut în paragrafele 30 și 31 că:
“ 30. Curtea reține că nici Biroul Electoral Central și nici celelalte birouri electorale nu au identificat elemente de natură să conducă la reținerea existenței unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor. Examinarea Curții Constituționale converge către aceeași concluzie și, în consecință, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.52 alin.(1) din Legea nr.370/2004, conform cărora Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care participă la al doilea tur de scrutin.
31. Cu privire la argumentele învederate în susținerea cererii de anulare referitoare la modul de desfășurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat de alegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeași unitate administrativ-teritorială în care se afla secția de votare la care au votat, Curtea reține că aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii, astfel că nu pot fi analizate în acest cadru procesual.”
Ca urmare a respingerii celor două contestații, prin Hotărârea nr.31 din 2 decembrie 2024 privind rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României în cadrul primului tur de scrutin din 24 noiembrie 2024, Curtea Constituțională a confirmat și validat rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024, după cum urmează:
-numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente: 18.021.800;
– numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne: 9.465.650;
– numărul total al voturilor valabil exprimate: 9.242.186;
– numărul total al voturilor nule: 223.132;
– numărul de voturi necesare pentru a fi ales Președinte al României, conform art.2 alin.(1) lit.b) din Legea nr.370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: 9.010.901;
– numărul total al voturilor valabil exprimate, obținute de fiecare candidat:
1. Elena-Valerica Lasconi 1.772.500
2. George-Nicolae Simion 1.281.325
3. Ion-Marcel Ciolacu 1.769.760
4. Nicolae-Ionel Ciucă 811.952
5. Hunor Kelemen 416.353
6. Mircea-Dan Geoană 583.898
7. Ana Birchall 42.853
8. Alexandra-Beatrice Bertalan-Păcuraru 14.502
9. Sebastian-Constantin Popescu 14.683
10. Ludovic Orban 20.089
11. Călin Georgescu 2.120.401
12. Cristian Diaconescu 286.842
13. Cristian-Vasile Terheș 95.782
14. Silviu Predoiu 11.246”
Totodată a hotărât că:
– rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024 se aduce la cunoștință publică.
– se va organiza al doilea tur de scrutin pentru alegerea Președintelui României în ziua de duminică, 8 decembrie 2024, la care vor participa domnul Călin Georgescu și doamna Elena-Valerica Lasconi, în această ordine.
– prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aduce la cunoștință prin mass-media.
După ce s-a publicat Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024, în Monitorul Oficial al României nr.1214 din 03.12.2024, în data de 6 decembrie 2024, în timp ce procesul de votare pentru turul al doilea începuse în diaspora, Curtea Constituțională a României s-a întrunit în secret, fără a se publica un comunicat cu privire la această întrunire, și, ca urmare a autosesizării, așa cum am arătat mai sus, a emis Hotărârea nr. 32, prin care, invocându-se absolut eronat și prin interpretarea extensivă a art. 146 lit. f) din Constituția României, prin exces de putere, a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic și a dispus reluarea în integralitate a procesului electoral pentru alegerea Președintelui României, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Preşedintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare.
2. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o cer, a fost emisă cu încălcarea termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuție posibilitatea anulării alegerilor, respectiv data validării rezultatelor primului tur de scrutin, așa cum prevede pct. 107 din Anexa HG nr. 1061/2024,
Art. 53 alin. 1 din Legea nr. 370/2004 prevede că:
„(1) Curtea Constituțională validează rezultatul fiecărui tur de scrutin, asigură publicarea rezultatului alegerilor în mass-media și în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru fiecare tur de scrutin și validează rezultatul alegerilor pentru președintele ales.”
Iar art. 52 alin. 3 din aceeași lege prevede că:
“(3) Soluționarea cererii ( de anulare a alegerilor subl.n) de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”
Așadar, cum am arătat mai sus, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, CCR adusese la cunoștință rezultatul turului I al alegerilor prezidențțiale, astfel încât nu mai era în termen să examineze corectitudinea procedurii electorale din turul I.
După data de 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională ar fi avut dreptul să examineze numai corectitudinea procesului electoral al turului al II-lea, după finalizarea procedurii de vot din acest tur, într-o eventuală cerere de anulare a alegerilor pe care o puteau formula numai competitorii electorali, potrivit art.52 alin. 2 din Legea 370/2004, citat mai sus.
Art. 52 din Legea nr. 370/2004 prevede că:
“(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.
(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.
(3) Soluționarea cererii de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.”
Așadar, Curtea Constituțională avea dreptul:
– să anuleze alegerile din turul I, dacă era sesizată de competitorii electorali, în scris și cu dovezi, în termen de trei zile de la închiderea votării în turul I și putea dispune reluarea turului I, în a doua duminică de la reluarea alegerilor:
– să anuleze alegerile din turul al II-lea, dacă era sesizată de competitorii electorali, în scris și cu dovezi, în termen de 3 zile de la închiderea votării din turul al II-lea și putea dispune numai reluarea turului al II-lea, în a doua duminică după anularea alegerilor.
Odată ce fusese validat turul I, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională putea anula numai turul al II-lea, după ce procedura de vot în turul al II-lea era terminată, și numai la sesizarea scrisă a competitorilor electorali, însoțită de dovezi, în termen de trei zile de la închiderea votării din turul al II-lea.
Însă, Curtea Constituțională, prin abuz de putere, a întrerupt intempestiv procedura de votare din turul al II-lea, anulând întreaga procedură electorală desfășurată până la acel moment, deși validase turul I, fără niciun temei constituțional și legal.
3. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă cu încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice.
Potrivit art. 1 alin. 6 teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
“Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.”
Astfel , deși prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, CCR a validat alegerile și rezultatele din turul I al alegerilor prezidențiale și a stabilit care sunt cei doi candidați care vor participa la turul al II lea din 8 decembrie 2024, cu încălcarea dispozițiilor citate mai sus, practic a revocat această hotărâre, prin emiterea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, deși Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 a produs efecte juridice, procedura electorală fiind continuată, iar procesul de vot în secțiile de votare din străinătate era în curs de desfășurare, potrivit calendarului electoral stabilit prin HG nr. 1061/2024.
4. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost dată cu încălcarea condițiilor de fond prevăzute de art. 52 din Legea nr. 37/2004, necesare pentru anularea alegerilor.
Aceste condiții, raportate la situația concretă, din 6 decembrie 2024, când turul I se încheiase (și fusese validat), iar procesul de vot în turul al II-lea era în plină desfășurare sunt:
– existența unor dovezi de fraudă (condiție expresă prevăzută la art. 52 alin. 2 din Legea nr. 37/2004 : “cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază”;
– această fraudă să fi fost de natură să modifice ordinea candidaților care participă la al doilea tur de scrutin.
Dovezile de fraudă, evident, trebuie să aibă legătură cu procedura electorală, spre exemplu: buletine de vot false, vot multiplu, turism electoral etc., unită cu frauda la stabilirea rezultatelor, de exemplu: procese-verbale false, calcule matematice greşite, erori ale infrastructurii digitale etc.
Nu orice fraudă de acest gen poate conduce la anularea alegerilor, ci doar frauda masivă, de natură să modifice ordinea candidaților la al doilea tur de scrutin.
Corectitudinea procesului electoral din turul I a fost cercetată de Curtea Constituțională cu ocazia examinării unei contestații prin care s-a cerut anularea alegerilor din turul I.
Astfel, prin Hotărârea nr. 30 din din 2 decembrie 2024 privind cererea de anulare alegerilor, formulată de domnul Cristian-Vasile Terheș, Curtea Constituțională a reținut că nici Biroul Electoral Central și nici celelalte birouri electorale nu au identificat elemente de natură să conducă la reținerea existenței unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor și că în ce privește la modul de desfășurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat dealegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeași unitate administrativ-teritorială în care se afla secția de votare la care au votat, aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii, și evident nici dovedite,
Hotărârea CCR a cărei anulare o cer a fost dată în mod cu totul arbitrar, fără absolut nicio dovadă că procesul electoral ar fi fost fraudat în așa măsură încât s-ar fi impus anularea alegerilor.
CCR a reținut în Hotărârea nr. 32/06.12.2024 exclusiv motive străine condițiilor legale prevăzute în mod limitativ de către legiuitor pentru anularea procesului electoral. Se arată în motivare că există suspiciunile persuadării alegătorilor prin exploatarea „abuzivă” a algoritmilor platformelor de social-media, că s-ar fi eludat legislaţia prin nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice campaniei electorale şi că ar exista eventuale cheltuieli netransparente ale campaniei unuia dintre candidaţi.
CCR a considerat că votanții români nu au discernământul necesar pentru a distinge între mesajele candidaților, a acționat împotriva prevederilor Constituției României și a Codului Civil, i-a considerat pe votanții români că au fost lipsiți de discernământ la votul din 24 noiembrie, din primul tur al alegerilor prezidențiale și a considerat că vor fi în continuare lipsiți de discernământ și la votul care începuse în 6 decembrie și urma să continue până pe 8 decembrie 2024, și a acționat preventiv anulând întregul proces electoral, anulându-le suveranitatea și implicit sabotând prevederile art. 1 alin. 3 și art.2 din Constituție.
Toate așa zise nereguli privind nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice și existența unor cheltuieli netransparente nu numai că nu au fost dovedite, dar nu s-a arătat în motivarea Hotărârii nr. 32/06.12.2024 care sunt în concret dispozițiile legale încălcate, care este sancțiunea prevăzută de lege pentru încălcarea acestora și cum au fost acestea apte de a frauda votul și să modifice ordinea candidaților din turul I.
CCR, în cuprinsul Hotărârii în cauză, nu a reţinut cu certitudine indubitabilă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale (nici documentele desecretizate ale serviciilor de informaţii nu au revelat astfel de entități), deși s-a pronunţat în sensul că „trebuie exclusă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală”. Curtea Constituțională, nu a avut în posesie PROBE/DOVEZI, că vreunul dintre candidații calificați în turul al II-lea, ar fi săvârșit acțiuni în acest sens, iar instituțiile abilitate, prin reprezentanții săi legali, au recunoscut public aceasta.
Astfel, fostul președinte Klaus Werner Iohannis, în funcție la data anulării alegerilor a declarat la data de 18 decembrie 2024 că:
„Noi știm ce s-a întâmplat, dar după proceduri diplomatice e destul de greu să arăți cu degetul: voi ați fost. La atacuri maligne, atribuirea e foarte complicată pentru că se poate face numai dacă ai dovezi concrete și indubitabile, iar în spațiul cibernetic e foarte greu de găsit ceva indubitabil.” (https://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratiile-de-presa-sustinute-de-presedintele-romaniei-klaus-iohannis-inaintea-summitului-ue-balcanii-de-vest).
Din această declarație deducem că nu există nici un fel de dovezi pentru existența unor atacuri cibernetice sau forme de persuasiune agresivă în alegerile prezidențiale menite să anihileze liberul arbitru al votanților, implicit pe al subsemnatului, ci există doar simple presupuneri fără nici un probatoriu indubitabil.
De asemenea Președintele Curții Constituționale a României, Marian Enache, a declarat într-un interviu acordat unei publicații juridice on line, la întrebarea dacă documentele declasificate sunt suficiente pentru anularea alegerilor că:
“Curtea a sancționat, în limitele obligației sale constituționale, procedura electorală ca atare, derulată în condiții de incorectitudine, stabilite în baza unor documente oficiale ale instituțiilor care, prin lege, au rolul să protejeze securitatea națională și care au atestat că au existat nereguli majore în cadrul procesului electoral. Mai simplu spus, prejudiciul în materialitatea sa obiectivă s-a produs.
Într-un stat de drept, pornim în judecata noastră de la premisa de legalitate și veridicitate a actelor și a documentelor întocmite de instituțiile statului. Astfel, în cadrul unui contencios electoral abstract, aceste documente declasificate, repet declasificate, au format convingerea unanim împărtășită în rândul judecătorilor constituționali că procesul electoral a fost viciat într-o asemenea măsură încât rezultatele electorale și ordinea candidaților au fost afectate în mod substanțial.”
Prin urmare, Conducătorul instituției publice pârâte, Curtea constituțională a României a recunoscut că hotărârea nr. 32 nu s-a bazat pe dovezi, ci pe narațiuni însăilate în documente așa-zis secrete, declasificate, apărute în spațiul public, atribuite serviciilor secrete din România.
5. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă și cu încălcarea art. 2 din Constituția României privind Suveranitatea, ca principiu constituțional general.
Astfel, potrivit textului constituțional:
“(1) Suveranitatea națională aparține poporului roman, care o exercită prin organelle sale representative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.
(2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”
Practic, prin Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, CCR a încălcat suveranitatea poporului român, al cărui membru sunt și eu, anulând întreaga procedură electorală, lăsând România fără Președinte legitim ales de poporul român și aruncând-o într-o criză politică profundă, care nu s-a încheiat nici acum la peste 4 luni de la anularea alegerilor.
Mai mult, prin paragraful nr. 22 din Hotărârea a cărei revocare o cer, CCR a exercitat suveranitatea poporului român în nume propriu, impunându-ne un Președinte care nu a fost ales, care nu mai avea dreptul să rămână în funcție după împlinirea duratei de 5 ani a celui de-al doilea mandat.
Citez paragraful nr. 22 : “Curtea, având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei decizii, constată aplicabilitatea art.83 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia Președintele României în funcție „exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou-ales”.
Astfel, deși Constituția României prevede în art. 83 alin. 1 că: “Mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data depunerii jurământului”, iar alin. 3 al art. 83 prevede că : “Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă”, iar mandatul Președintelui Klaus-Werner Iohannis împlinea 5 ani în data de 21 decembrie 2024, cu toate acestea, CCR a împiedicat poporul român să-și aleagă Președintele și “a ales” în locul poporului român, numind un Președinte care a exercitat în mod nelegal și nelegitim această funcție, până la data de 4 februarie 2025, când și-a dat demisia.
La data de 22 decembrie 2024 funcția de Președinte urma să devină vacantă, potrivit art. 97 alin. 1 teza a III-a (caz de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor), iar interimatul trebuia asigurat de președintele Senatului sau de Președintele Camerei Deputaților, potrivit art. 98 alin.1 din Constituția României.
Or, Curtea Constituțională, așa cum am arătat mai sus, a exercitat suveranitatea poporului român în nume propriu, impunând poporului român un Președinte neales, numit de chiar Curtea Constituțională, cu încălcarea gravă a prevederilor Constituției României deși, potrivit art. 142 alin. 1, Curtea Constituțională ar fi trebuit să fie garantul supremației Constituției.
Ipoteza art. 83 alin. 2, la care a făcut trimitere CCR în paragraful 22 din Hotărârea a cărei revocare o cer, este absolut eronată și un abuz, o scoatere din context și o ignorare totală a celorlalte dispoziții arătate mai sus, care se referă la durata mandatului Președintelui României.
Astfel art. 83 alin. 2 din Constituția României are aplicabilitate numai în ipoteza normală a procedurii de alegere a Președintelui României, adică în situația în care validarea alegerilor prezidențiale pentru viitorul Președinte și confirmarea rezultatelor ar fi fost făcută anterior expirării duratei de 5 ani de la depunerea jurământului Președintelui în funcție, și am fi avut: un Președinte ales, confirmat prin Hotărârea CCR, și un Președinte în funcție. Președintele în funcție, evident râmâne în funcție până îi expiră mandatul de 5 ani, dată la care va depune jurământul Președintele nou ales.
6. Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei revocare o cer, a fost emisă și cu încălcarea dreptului fundamental de a alege, prevăzut de art. 36 alin. 1 coroborat cu art. 81 alin. 1 din Constituția României.
Astfel, potrivit art. 36 alin. 1: “Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv”, iar potrivit art. 81 alin. 1:”Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.”
Dreptul meu de cetățean cu drept de vot a fost vătămat prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, pentru că votul meu valabil exprimat în turul I din data de 24 noiembrie 2024 a fost anulat, aruncat la gunoi, și am fost împiedicat să mi exprim votul în turul al II-lea din 8 decembrie 2024, prin aplicarea ștampilei “votat” pe unul din cei doi candidați care fuseseră validați prin Hotărârea CCR nr. 31, ca și cum aș fi fost un cetățean lipsit de drepturile electorale, deși nu sunt în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, iar art. 53 alin. 1 din Constituția României prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți se poate face numai prin lege.
În mod indirect și ilegal, prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o cer, am fost încadrat și eu, dar și toți cetățenii români cu drept de vot, în categoria prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, adică în categoria debililor sau alienaților mintali, pușilor sub interdicție sau condamnaților la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre definitivă, fiind batjocoriți, înjosiți și umiliți, ca persoane care nu merită să-și exercite dreptul de vot.
Așadar, nu numai că mi s-a restrâns, mie și celorlalți cetățeni cu drept de vot, dreptul fundamental de a alege unul dintre cei doi candidați validați prin Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin hotărârea nelegală a CCR și nu prin lege, dar practic acest drept ni s-a anulat definitiv pentru alegerile prezidențiale.
Așa cum am arătat mai sus, mie ca și cetățean român cu drept de vot, mi s-a interzis dreptul de a-mi alege Președintele, iar dreptul meu a fost înlocuit cu voința arbitrară a Curții Constituționale, care ne-a impus nouă tuturor cetățenilor români, un Președinte pe care l-a numit Curtea Constituțională, cu încălcarea Constituției României.
În aceeași situație cu mine se află cetățenii români care au votat în turul I și apucaseră să voteze la secțiile din străinătate ăn data de 6 decembrie 2024, dar și cetățenii înscriși în lista electorală permanentă pentru turul al II-lea al alegerilor prezidențiale din 8 decembrie 2024.
Pentru toate aceste motive, vă rog să admiteți cererea mea așa cum a fost formulată și:
–întâi să admiteți cererea de suspendare executare a Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024,
-apoi, după cercetarea fondului cererii, să dispuneți anularea Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024
-și să obligați pârâta Curtea Constituțională a României la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Axinte10's Blog 