Ieri au fost puse în discuție publică măsurile de relaxare propuse „începând cu starea de alertă, din data de 15 mai 2020”.

Trebuie menționat întâi că nu se poate cunoaște a cui  este propunerea, pentru că, deși a fost publicată pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, normele de aplicare pot fi consultate pe site-ul Institutului de Sănătate Publică,  iar observațiile se pot trimite  la Ministerul Sănătății.

Asupra acestei propuneri se impune să facem câteva comentarii.

Starea de alertă la nivel național  sau la nivelul mai multor județe se  poate declara de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, potrivit  art. 20 lit. c) din OUG nr. 21/2004, cu acordul primului-ministru.

Această normă juridică cu caracter general, respectiv OUG nr. 21/2004 prevede la art. 2, în care se definesc termenii și expresiile folosite în ordonanță, că starea de alertă „se referă la punerea de îndată a planurilor de acțiuni și măsurilor de prevenire, avertizare a populației, limitare și înlăturare a consecințelor situației de urgență” (lit.f), iar situația de urgență are înțelesul de „evenimente excepționale, cu caracter nonmilitar, care amenință viața sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorilemateriale și culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse specializate și managementul unitar al foorțelor și mijloacelor implicate” (lit.a).

Potrivit art. 4 alin. 1 lit. b) din același act normativ, pe durata situațiilor de urgență sau a stărilor  potențial generatoare de situații de urgență se întreprind, în condițile legii, după caz, printre altele, acțiuni și măsuri pentru „b)  declararea stării de alertă în cazul iminenței amenințării sau producerii stări de urgență”.

Pandemia determinată de infecția cu noul coronavirus, Covid-19, consider că se încadrează în categoria evenimentelor descrise la art. 2 lit. a) din OUG nr. 21/2004, respectiv situație de urgență, pentru a cărei limitare și înlăturare a consecințelor se poate institui starea de alertă, potrivit art. 4 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 21/2004.

Actul normativ prin care se poate institui starea de alertă este Hotărârea Comitetului național pentru situații speciale de urgență, care se adoptă cu votul  a două treimi din  numărul membrilor participanți la ședință (art. 4 din HG nr. 94/2014), și care trebuie să cuprindă, potrivit art. 4 alin. 5 din OUG nr. 21/2004: baza legală,perioada de aplicare, măsurile dispuse și obligațiile cetățenilor și operatorilor economici  în ceea ce privește participarea la activități în folosul comunităților locale.

În legătură cu măsurile care se pot dispune pe timpul stării de alertă, art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 21/2004 prevede că: „(2) Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră. (3) Măsurile prevăzute la alin. 2 trebuie să fie proporționale cu situațiile care le-au determinat și se aplică cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege”.

Mai prevede actul normativ în alin. 4 că „Acțiunile și măsurile prevăzute la alin. 1, 2 și 3 se stabilesc în regulamente, planuri, programe sau în documente operative aprobate prin decizii, ordine ori dispoziții emise conform reglementărilor în vigoare„.

Având în vedere că regimul stării de alertă nu are o consacrare constituțională, iar art 53 din Constituția României  prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege, rezultă că măsurile care pot fi dispuse pe perioada stării de alertă de Comitetul  național pentru situații speciale de urgență nu pot restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând măsurile propuse a se lua în perioada stării de alertă, putem constata fără dubiu că ele restrâng exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de Constituția României.

Astfel, obligativitatea purtării măștii în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă încalcă dreptul persoanei la libertate individuală, libera circulație și dreptul la muncă.

Obligarea operatorilor  de a lua o serie de măsuri cum ar fi termometrizarea angajatilor, asigurarea unei suprafețe minime pentru client, decalarea programului de lucru. dispunerea de măsuri pentru desfășurarea muncii la domiciliu încalcă dreptul angajaților la viață intimă, integritate fizică și psihică, dreptul la muncă și libertatea individuală, iar operatorilor economici libertatea economică și dreptul de proprietate privată.

Interzicerea deplasării între localități  încalcă libera circulație.

Interdicția de a organiza și desfășura o serie de activități: mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte, activități culturale, științifice, sportive, de tratament balnear în spații închise încalcă libertatea individuală, dreptul de asociere, libertatea conștiinței, încalcă dreptul la respectarea vieții intime, familiale și private, accesul la cultură, dreptul la ocrotirea sănătății, libertate economică și dreptul de proprietate privată.

Suspendarea activităților de servire și consum a produselor în hoteluri, moteluri, restaurante, cafenele  încalcă libertatea individuală, dreptul la muncă, libertatea economică și dreptul de proprietate privată.

Suspendarea temporară a activității de comercializare cu amănuntul a produselor și serviciilor în centrele comerciale de tip mall încalcă libertatea individuală, dreptul la muncă, libertatea economică și dreptul de proprietate privată.

Suspendarea zborurilor efectuate de agenții economici și a transportului rutier de persoane încalcă dreptul la muncă, libertatea economică și dreptul de proprietate privată.

Măsurile de menținere a carantinei instituită anterior asupra unor localități încalcă libera circulație, dreptul la viață familială și privată.

Izolarea și carantinarea unor persoane încalcă libertatea individuală, dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la viață intimă, familială și privată.

Măsurile coercitive împotriva persoanelor care nu respectă măsurile de izolare carantinare încalcă libertatea individuală, dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la viață intimă și familială.

Acordarea angajatorilor a posibilității de dispune izolarea preventivă la locul de muncă sau în locuri special amenajate încalcă libertatea individuală, dreptul la integritate fizică sau psihică, dreptul la viață intimă și familială.

Interdicția de a circula înafara locuinței în grupuri mai mari de 3 persoane încalcă dreptul la liberă circulație, libertatea individuală, dreptul la viață familială și privată, dreptul la integritate psihică.

Suspendarea cursurilor din toate unităților de învățământ reprezintă o încălcare a dreptului la învățătură.

Menținerea interdicțiilor de a se efectua consultații în policlinici și de a interna în spitale  alți pacienți înafara celor Covid-19 și a urgențelor cu risc vital  imediat, reprezintă o încălcare a dreptului la viață, integritate fizică și psihică și la ocrotirea sănătății, dar și o încălcare a art.16 care prevede egalitatea în drepturi.

În concluzie, toate măsurile trecute în documentul publicat pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne încalcă drepturi și libertăți fundamentale înscrise în Constituția României, iar restrângerea exercițiului acestor drepturi și libertăți nu poate fi făcută decât de Parlamentul României prin lege, cu respectarea regulilor proporționalității, nediscriminării și neatingerii existenței dreptului sau libertății.