Înregistrările video în care un procuror „atinge ușor și ia în brațe”, după propria declarație, un copil în vârstă de 8 ani, în cadrul unei percheziții domiciliare, după care   l-a „predat” tatălui adoptiv, potrivit  aceleiași declarații, a revoltat mulți cetățeni români.

În înregistrări se vede cum copilul plânge și imploră să rămână la familia asistentului maternal, în domiciliul căruia se efectua percheziția, fuge și încearcă să scape de urmărirea procurorului, se pune la pământ și nu vrea să meargă de bună voie cu procurorul.

Până la apariția acestor imagini nu cred că a mai văzut cineva, în vreo filmare sau fotografie, vreun procuror din România „atingând ușor și luând în brațe” nici măcar vreun suspect sau inculpat.

Cum s-a ajuns ca în România, într-o percheziție domiciliară încuviințată de judecător „în vederea strângerii probelor” cu privire la infracțiunile cercetate, iar în mandat a fost consemnat că „La adresa unde urmează a se efectua percheziția se presupune că se găsesc bunuri sau înscrisuri cu valoare probatorie în cauză”, un copil în vârstă de 8 ani să fie „predat” tatălui adoptiv, de procuror cu mâna proprie, contrar voinței manifeste a copilului?

Pentru a răspunde la această întrebare cred că ar trebui să facem apel la memorie.

Cred că trebuie să ne amintim că pentru încălcarea Constituției României, constatată prin decizie a Curții Constituționale, acțiunea disciplinară declanșată împotriva procurorului respectiv a fost respinsă.

Cred că ar trebui să ne amintim că de la momentul în care au fost dezvăluite publicului Protocoalele Secrete încheiate între instituții din Autoritatea Judecătorească și SRI și de la data la care Curtea Constituțională a constatat că Protocolul Secret încheiat în anul 2009 între Parchetul General și SRI este în întregime neconstituțional, iar cel încheiat în 2016 este parțial neconstituțional, niciun magistrat semnatar al protocoalelor nu a suferit vreo consecință a acestei încălcări grave a Constituției României.

Cred că ar trebui să ne amintim că nici acum nu am aflat cine au fost  procurorii desemnați în echipele mixte formate cu ofițeri SRI și care au fost planurile comune de acțiune în baza Protocoalelor secrete.

Cred că ar trebui să ne amintim că deși legea interzice participarea judecătorilor și procurorilor la manifestări publice cu caracter politic, în mai multe rânduri, un număr  de judecători și procurori au ieșit în stradă și au fost aclamați și aplaudați de grupuri care strigau lozinci politice.

Cred că ar trebui să ne amintim că în numeroase rânduri unii judecători și procurori s-au declarat împotriva modificărilor legislative făcute de Parlamentul României, singura autoritate legiuitoare a țării, prin interviuri, declarații, petiții, memorii, ieșiri în stradă, iar unii au criticat sau au pus la îndoială deciziile Curții Constituționale.

Cred că ar trebui să ne amintim că unele asociații profesionale ale magistraților au trimis  memorii pe la toate organismele europene, criticând modificările aduse nu numai celor trei legi ale Justiției, dar și modificările aduse Codului Penal și Codului de Procedură penală, pentru ca, mai apoi, după ce s-a luat act de aceste critici, să fie invocate propriile argumente ca fiind opinii ale acestor organisme, pentru a face  presiuni asupra Guvernului și Parlamentului României de a renunța la modificări.

Când Constituția României, separația puterilor în stat, legile și deciziile Curții Constituționale devin fără valoare pentru un judecător sau procuror, iar această conduită este tolerată, cât mai lipsește până când judecătorul și procurorul își face propria lege?