Justiţia trebuie să fie imparţială şi independentă, spre deosebire de politică, care este partizană.

Epuizând argumentele care se referă de buna administrare a ţării şi la viziunile evident diferite privind binele comun şi direcţia în care trebuie să se îndrepte România, politicienii încearcă să folosească  Justiţia atât ca unealtă împotriva adversarilor, dar şi ca instrument de capitalizare a simpatiei electorale.

Atunci când o hotărâre a Justiţiei este pe plac,  este  îndelung lăudată, iar atunci când nu le este pe plac, devine opera adversarilor politici.

Dar aplauzele sau sudalmele nu se opresc la hotărârile judecătoreşti ori măsurile luate de procurori, ci merg până la Consiliul Superior al Magistraturii. Orice măsură, hotărâre, comunicat, întâlnire a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este interpretată în cheie politică. Neapărat unii membri sunt într-o tabără, iar alţii într-alta. Se inventează rudenii, proprietăţi, prietenii, conexiuni doar pentru da o aparenţă de implicare politică judecătorilor şi procurorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Încercarea politicului de a amesteca Justiţia în campania electorală perpetuă în care se află România, pare că are succes la nivelul discursului public al unor judecători şi procurori, mai ales după îndemnul explicit al Președintelui României făcut în ședința Plenului CSM din ianuarie 2017, prin care li s-a cerut judecătorilor și procurorilor : „Fiţi mai vocali, sunt politicieni care au impresia că dacă nu spuneţi nimic, înseamnă că nu s-a întâmplat nimic.”

Interviuri, scrisori, apeluri, broșuri, memorii ale unor judecători şi procurori, ce clamează „amestecul politicului în justiţie prin intervenţii legislative”, nu se deosebesc prea mult de discursul oamenilor politici. Rigoarea şi argumentele juridice sunt înlocuite cu fraze populiste, acuzaţii generale, metafore, hiperbole, sloganuri, demagogie.

Ba chiar mai nou, unii judecători şi procurori au început să iasă în stradă, cu pancarte şi fluturând fraze lozincarde. Unii anunţă chiar că au organizat o excursie de protest la Bruxelles, unde intenţionează să stea în faţa sediului Comisiei UE, până ce un oficial, evident om politic,  va binevoi să îi primească.

Sigur toată această sforţare a unor judecători şi procurori de a apăra declarativ independenţa judecătorilor și statutul procurorilor, ca fundament al statului de drept, fără să existe niciun argument că acestea sunt în pericol,  fiind mai degrabă o frică a unora de a răspunde pentru abuzuri, va fi folosită intens în lupta politică! Cel mai probabil vom vedea europarlamentari fotografiaţi alături de magistraţii protestatari.

Dar cui îi mai pasă? Sunt deja peste 2 ani de când unii judecători şi procurori au coborât în arenă. Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor interzice acestora să participe la manifestări cu caracter politic, ar zice unii, dar alţii ar susţine că aceeaşi lege nu interzice „organizarea” acestor manifestări, care este perfect legală, pentru că şi judecătorii şi procurorii au dreptul la liberă exprimare.

Toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă politicienilor li s-ar fi cerut, cu mulţi ani în urmă, cel puţin de prin 2006, sau măcar în 2017, după discursul Președintelui în Plenul CSM, să respecte neimplicarea autorităţii judecătoreşti în  lupta politică, luptă care  nu trebuie dusă cu bâta Justiţiei, prin plângeri penale făcute împotriva adversarilor  şi nici prin justificarea neputinţelor proprii aruncând anatema că Justiţia este controlată de politic.

Cred că nu este târziu nici acum pentru actualul Consiliu Superior al Magistraturii să-şi ia în serios rolul de garant al independenţei Justiţiei, sancționând atât derapajele oamenilor politici și presei, care încearcă să transforme judecătorii și procurorii în combatanți în arena politică, dar și celor care s-au lăsat antrenați într-o luptă care nu le aparține.