Au fost dezvăluite publicului Protocoale secrete încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul General, între Serviciul Român de Informaţii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aparent nu e absolut nicio problemă, nici măcar de moralitate, pentru magistraţii semnatari ai acestor protocoale şi, cum s-ar putea altfel, nici pentru membrii echipelor mixte.
S-a dovedit printr-o hotărâre judecătorească definitivă că fapta, pentru care persoanei ce ocupa cea mai înaltă funcţie din Ministerul Public i s-a deschis dosar penal, nu exista. Din cauza acestui dosar penal ocupantul funcţiei a fost determinat să-şi dea demisia. Aparent nu e absolut nicio problemă, nici măcar de moralitate, pentru cei care au deschis dosarul şi i-au forţat demisia.
Au apărut în spaţiul public informaţii, cu grad mare de certitudine, că un ministru tehnocrat al Justiţiei a propus Preşedintelui României spre numire, în funcţii importante din autoritatea judecătorească, chiar persoane care au avut legătură (profesională) cu trecutul Preşedintelui. Propunerile şi numirile par a fi apreciate în regulă, nu e absolut nicio problemă, nici măcar de moralitate, şi nimeni nu pune la îndoială independenţa procurorilor numiţi, mult clamată şi apărată de CSM.
Au apărut în spaţiul public informaţii, cu grad mare de certitudine, că dosarul de candidatură al uneia dintre persoanele numite în aceste funcţii ar fi fost incomplet, cu cel puţin o lucrare relevantă întocmită de altă persoană, iar în proiectul de management ar fi preluat o parte din măsurile propuse de predecesorul în funcţie. Aparent nu e nicio problemă, nici măcar de moralitate.
Nici un judecător şi nici o asociaţie profesională a judecătorilor sau procurorilor nu iniţiază vreo petiţie de revoltă, nu se stâng semnături de la procurori, judecători sau auditori de justiţie pentru verificarea faptelor dezvăluite şi urmărilor acestora asupra independenţei Justiţiei.
Nu se dau interviuri indignate şi de condamnare.
Nu se cheamă în ajutor Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, Curtea Constituţională, organizaţiile neguvernamentale şi pe toţi cetăţenii României.
Niciun judecător, procuror sau auditor de justiţie nu iese pe treptele vreunei Curţi de apel la un „protest pentru” verificare (desigur).
Cu toate acestea, pentru susţinerea unor procurori cu funcţii înalte, împotriva cărora s-a declanşat, în baza legii, procedura de revocare, s-au iniţiat şi scris petiţii, proclamaţii, scrisori şi memorii, s-au strâns semnături laolaltă de la procurori, judecători şi auditori de justiţie, s-au chemat în ajutor: Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, Curtea Constituţională, organizaţiile neguvernamentale şi toţi cetăţenii României, susţinându-se că este încălcată independenţa Justiţiei.
Împotriva unor proiecte de lege, adoptate în baza atributului exclusiv al Parlamentului de a legifera, s-au iniţiat şi scris petiţii, proclamaţii, scrisori şi memorii, s-au strâns semnături laolaltă de la procurori, judecători şi auditori de justiţie, s-au chemat în ajutor: Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, Curtea Constituţională, organizaţiile neguvernamentale şi toţi cetăţenii României, susţinându-se că se încalcă independenţa Justiţiei şi va avea de suferit lupta împotriva corupţiei.
O fi dublă măsură, ipocrizie sau altceva?